Mărturisire

de Irina Lucia MIHALCA

Un ultim popas, la o răscruce de drumuri.
Emoţiile alunecă pe contrasens.
Atât de departe de casă.
Dar asta e bine.
Soarele se ascunde
în spatele orizontului.
Ori de câte ori merg
pe o stradă întunecată
nu mă simt singură.
Aerul vibrează
în jurul sunetelor fugare
pentru ca să devină
un imn de slavă. 

O pisică a trecut.
O alee, o bancă,
o carte,
un poem.
Într-o clipă sublimă,
sub vălul de ceaţă,
luna străluceşte prin ploaie,
pe măsură ce creşte
în sincope.
Norii sunt în derivă.
Doar amintirile unor clipe
se contopesc
în lucrurile care
au fost, cândva, reale.
O lume pierdută
pentru a te redescoperi
într-un cuvânt!

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: