Memoriile ferestrei

de Irina Lucia MIHALCA

De la fereastra ta privești larg orizontul,
lumina efemeră a fiecărui răsărit
și focul incandescent
al fiecărui apus,
plopii înalți legănați de vânt,
turla bisericii cu grădina ei
– cândva îți doreai să pictezi biserica,
ai tot amânat, știi bine,
niciun moment
nu e mai bun decât altul,
fiecare secvență
e un nou și alt cadru răvășitor.

 Tristețea ta, legată strâns
de trecerea timpului,
își deapănă zilnic firele monocrome.
Interludii vintage în slow-motion
într-o textură luxuriantă…
Uneori, ai impresia de inversare de roluri.

 Zilnic, porumbeii îți aduc mesaje tulburătoare, în alb,
privindu-ți spațiul imens, cu tot ce încerci
să-l umpli:
speranță, panică, disperare.
De pe pervaz, mușcatele îți întind,
surâzând,
buchetele de flori roșii și roz.
În zborul lor, frunzele risipite de vânt
îți vestesc trecerea zilelor,
iar ploaia îți scrie
poemul de lacrimi nevărsate.
Noaptea, când e senin, luna și stelele,
parcă din altă lume,
îți revarsă lumina argintie.
În sunete grave, cu rezonanțe profunde,
într-o deplină tăcere orchestrală,
clopotele îți transmit
ritmul răbdător al vieții,
ding-dong, ding-dong, ding-dong…
Cu fiecare acord, plonjând pasional
într-o stepă melodică,
reverberează
în arcade tot mai largi,
prin ondulații arpegiate,
un clocot în adâncimi frenetice.

 Toate astea fac parte din viață
sau sunt în afara ei?
Dincolo de gândurile tale,
viața este tot ceea ce ți se întâmplă.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: