Ai fi rămas necunoscută, frumoasă regină Tomiris,
de nu l-ai fi învins pe regele Cyrus,
scurtându-i destinul de cotropitor,
dându-i pedeapsa capitală;
el care a cucerit Regatul Mezilor,
Lydia şi Noul Babilon.
Însuşi Alexandru cel Mare
se credea urmaşul
şi continuatorul tău, Tomiris
– cea care se închina
la Soarele Neînvins
şi sacrifica cai pe altarele Lui -.
Ai jurat pe Ra – zeul suprem
al masageţilor, urmaşii tracilor –
că-l vei sătura de sânge pe Cyrus,
sfidând şi refuzând să te măriţi cu el.
Bătălia s-a dat pe fluviul Sîr Daria
între armata masageţilor
condusă de fiul tău, Spargapises,
şi cea a regelui persan
care, prin vicleşug, a ieşit învingător,
capturându-ţi fiul.
I-ai cerut să-l elibereze
şi să nu treacă fluviul.
Nevrând să fie batjocorit în robie,
Spargapises s-a sinucis,
iar Cyrus cel însetat de sânge
a trecut cu armata peste Sîr Daria.
Învinşi au fost perşii şi-al lor imperiu,
iar tu, dezlănţuită regină Tomiris,
dispusă, mai degrabă,
să mori în luptă
decât să trăieşti în robie,
ai cerut să fie căutat
cadavrul regelui, i-ai tăiat capul,
aruncându-l într-un cazan
plin cu sângele năvălitorilor,
apărându-ţi neamul şi pământurile,
în numele dreptului masageţilor
la viaţă şi libertate.
După victorie ai venit
cu corăbiile pline de prăzi
în Sciţia Minor
şi-ai construit cetatea Tomis.
Nici Darius, urmaşul lui Cyrus,
nu a reuşit să-ţi înfrângă
triburile neînfricate conduse de tine,
Getarum regina. Doar podul de peste Dunăre
l-a salvat să nu-i aibă aceeaşi soartă.
This entry was posted on Miercuri, 27 februarie 2019 at 10:00 am and is filed under Literatură. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.
