PE SOMEȘ GÂNDURI CÂND SE DUC

de Gabriela Genţiana GROZA

Aș vrea ca zorile să-mi spună
De ce în nopțile cu lună
Cu diamante-înconjurată
Simt inima învăpăiată?

Când clipele grăbit se duc,
De ce plâng florile de nuc,
Haloul lunii când s-a stins
Și piere parcă înadins?

Pe Someș gânduri când se duc…

E ca și cum nu m-am născut
Și n-am prezent și nici trecut,
Am fost pe-aici sau poate nu
… Și poate nu știi nici chiar tu.

Aș vrea ca mugurii să-mi zică
De ce speranța mi-e mai mică
În nopțile când frigul strânge
Iar luna tace, nucul plânge…

Pe apă gânduri când se duc…

Și dacă vin dureri apoi
Iar vântul șuieră prin ploi,
De unde-n coapse-mi vin puteri
Ca-n uimitoare primăveri?

…………………………………

Dar poate că-i mai potrivit
Să nu știu nici chiar la zenit
Ce sfinte taine-au fost și-or fi,
Cât nucul mândru va-înflori
Și undele m-or amăgi…

pictură realizată de Ada GROZA

pictură realizată de Ada GROZA

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: