Fiecărui secol, biblioteca sa

de Maria GÂRBE

Maria GarbeCărțile Antichității au fost scrise pe diverse materiale: tăblițe de lut, lemn, piatră, țesături, piei, frunze, bronz sau plumb, iar egiptenii au adăugat, începând cu anul 3.000 î.Hr., papirusul ca suport al scrierii. Pentru fabricarea pergamentului, inventat în Asia Mică, se foloseau piei de oaie, vițel, capră, măgar sau antilopă. Prelucrarea pergamentelor necesita costuri ridicate. De aceea, se folosea și pergamentul rescris – palimpsestul. Tehnicile moderne permit astăzi citirea ambelor texte (deci și pe cel care a fost răzuit). Cartea pe suport de hârtie dăinuie de sute de ani. Cărțile au fost supuse degradării, de foc, de apă, dar au fost și protejate uneori cu lanțuri, cu lacăte, cu blesteme, cu legi, cu angajamente. Cei care doresc să beneficieze de serviciile Bibliotecii Bodleiene din Oxford trebuie să citească cu voce tare sau să semneze o declarație: „Îmi iau angajamentul de a nu sustrage niciun volum din bibliotecă, de a nu scrie pe cărți, de a nu le rupe paginile, de a nu le deteriora în niciun fel; de a nu aduce în bibliotecă nicio sursă de foc, de a nu fuma în bibliotecă; și promit să mă supun tuturor regulilor impuse de bibliotecă”. Sunt disponibile traduceri ale acestui legământ în peste 100 de limbi.

Cărțile s-au păstrat în teci, în ferecături, în coperte, iar astăzi tehnologia digitală ne oferă cărți electronice (e-book-uri și audio-book-uri). Pe suporturi electronice se pot înmagazina cărți pe care, altfel, un om nu le poate aduna într-o viață.

Între tabletele cuneiforme din Mesopotamia[1], sulurile de papirus din Egipt, cartea pe piatră, frunză, hârtie, biblioteca viitorului încearcă să fie un loc primitor, un adevărat laborator care să facă lumea mai bună, să organizeze evenimente care să unească oameni.

Și bibliotecile au avut parte de transformări de-a lungul sutelor de ani, și-au adaptat modul de funcționare. Mult timp accentul s-a pus doar pe arhivarea documentelor, păstrarea lor în încăperi retrase de ochii și curiozitatea doritorilor de citit, accesibile doar elitelor. În vremurile noastre ne bucurăm de acces liber la raft în cea mai mare parte a fondului existent, iar calculatoarele ne ajută cu programe care ne oferă mai multe date despre titlul dorit, despre o temă oarecare, despre autori și cărțile lor. Iar între biblioteca tradițională și biblioteca virtuală putem defini: biblioteca tradițională, biblioteca hibrid, biblioteca electronică, biblioteca digitală – biblioteca virtuală.

Biblioteca Colegiului Trinity (Trinity College Library din Dublin, Irlanda, înființată în anul 1592) are, pe lângă manuscrise, tipărituri vechi, cărți și colecții de hărți, globuri pământești și candelabre. Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” din Baia Mare are o colecție de instrumente muzicale și alte obiecte donate de reputatul compozitor și etnomuzicolog originar din Baia Mare, Iosif Herțea. Am luat două exemple aleatorii. Cu zeci de ani în urmă, într-o bibliotecă nu putea fi vorba decât de împrumut carte la domiciliu sau la sala de lectură. Astăzi, Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” din Baia Mare are Secția pentru copii (cu Sala „Mircea Pop”, Ludoteca, suprafață destinată expozițiilor), Împrumut pentru adulți, Sala de lectură carte, Sala de lectură periodice, Centrul de Cercetare și Documentare Baia Mare al Academiei Române, Secția Britannica, American Corner, Colecții speciale, Salonul artelor, Cabinetul de medalii, Secția multiculturală, Sala multimedia, Bibliografic, Brevetotecă, Filiale de cartier în Baia Mare, Filiale peste granițe. Mai adăugăm activitatea editorială, programele culturale, Împrumutul interbibliotecar, editarea revistelor „Familia română”, revistă trimestrială de cultură și credință românească, „Bibliotheca septentrionalis”, publicaţie semestrială cu un supliment pentru cititorii elevi: „Fascinația lecturii”.

La 1931 indianul Ranganathan a elaborat cele cinci legi ale biblioteconomiei: 1. Cărţile sunt pentru a fi citite; 2. Fiecărui cititor, cartea sa; 3. Fiecărei cărţi, cititorul ei; 4. Economisiţi timpul cititorului; 5. Biblioteca este un organism în creştere. Din 1995 avem versiunea modernă a legilor lui Ranganathan adoptate de W. Crawford şi M. Gorman: 1. Biblioteca deserveşte omenirea; 2. Respectaţi orice formă ce reprezintă cunoştinţele; 3. Utilizaţi tehnologiile informaţionale inteligent pentru a crea servicii noi; 4. Promovaţi accesul deschis la cunoştinţe; 5. Onoraţi trecutul, însă creaţi viitorul. Cum era și firesc, din 2004 avem o nouă versiune a legilor lui Ranganathan, aplicate pentru resursele web: 1. Resursele web-ului sunt pentru a fi utilizate; 2. Fiecărui utilizator, resursele (web-ului) lui; 3. Fiecărei resurse web, utilizatorul ei; 4. Salvează timpul utilizatorului; 5. Web-ul este un organism în dezvoltare.

Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare

Prin darea în folosință a noii clădiri în anul 2000, Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” din Baia Mare vine să completeze golurile lăsate de infrastructura culturală a orașului și județului. Conform regulamentului de funcționare, „Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” servește interesele de informare, studiu, educație, lectură și recreere ale utilizatorilor din municipiul Baia Mare și județul Maramureș, oferind acces liber, gratuit și nediscriminatoriu, la informare prin baza de date și colecțiile proprii”. O simplă privire în sala de lectură cu toate locurile ocupate de cititori parcă ți-ar spune că nu-i niciun pericol care să concureze cu informația din cartea pe suport de hârtie. Imaginile postate periodic în rețeaua de socializare Facebook sau filmuleţele pe YouTube susțin acest adevăr.

O bibliotecă n-ar putea ființa, sau bibliotecă înseamnă informație (pe diferite suporturi), autori, bibliotecari. Nu întâmplător, din anul 1995, din inițiativa UNESCO, omenirea sărbătorește, pe 23 aprilie, Ziua Internațională a Cărții și a Dreptului de Autor, inițiativă pe care a îmbrățișat-o și România. Prilej de promovare a cărții și lecturii, o sărbătoare pentru autori, bibliotecari și cititori. În România, la 14 aprilie 2005, ziua de 23 aprilie a fost declarată „Ziua Bibliotecarului din România”.

[1] «Cărți» scrise pe tablete (din lemn, argilă; tăblițe cerate – tăblițe de lemn acoperite cu un strat de ceară. Scriere cuneiformă – sistem de scriere cu litere în formă de cui).

Baia Mare, 23 aprilie 2019

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: