La izvorul de lângă cruce

de Irina Lucia MIHALCA

 Acolo, pe un deal, este o cruce lângă un izvor,
acolo, caii obosesc şi omul îşi opreşte căruţa,
se-aşază, se odihneşte
şi priveşte
întinderea vălurită, dealurile şi munţii…

 Nu este singur!
În acea linişte se întâlneşte cu toţi cei plecaţi.
Acolo, un loc ales – omul îşi lasă gândurile
– un semn al învierii, locul unde este cu Dumnezeu -.
Un drum parcurs la graniţa dintre lumi,
un drum care duce spre cursul râului din zare.

 Acolo, pe un deal, este o cruce lângă un izvor,
o cruce care urcă spre Cerul deschis,
un cer străbătut mereu de nori…

 Acolo omul se-opreşte,
se aşază şi este pentru un timp, undeva.
Îşi priveşte dintr-un punct libertatea – un loc
al privirii, un loc al opririi – şi-i înţelege esenţa.,
 Un zbor, o plutire şi  eliberarea – fixarea, desprinderea
şi intersecţia timpului „prezent” şi-a gândului „a fi”-
în „a fi prezent”… călător aici şi pe cer… atât de firesc!

 Acolo, pe un deal, este o cruce lângă un izvor…

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: