LUI EMINESCU

de Gabriela Genţiana GROZA

Mirific astru viu lucește
Ivit  pe cerul plin de  stele,
Hlamida mândră strălucește
Alunecând ușor spre ele.
Iluminează și pământul, 

Eterne stihuri se-înfiripă.
Miresme-n adiere, vântul
I-aduce șoapte-în orice clipă.
Naintea stelelor, cu harul,
E bardul ce-a știut să scrie
Scrisori ce-au depășit hotarul.
Condeiul său și azi îmbie:
„Unde ești tu, copilărie?”