Hermeneutica icoanei Sfintei Treimi a Sfântului Andrei Rubliov – o mărturie a misiunii Bisericii în contextul societății secularizate

de prof. dr. Vlad Ioan BONDRE

Într-o confuzie a sentimentelor religioase, omul contemporan caută mijloacele necesare identificării naturii sale primordiale, a chipului și asemănării cu Dumnezeu. Sub acest aspect subiectiv, apare termenul persoană ca raportare la întregul creat, ceea ce conturează imaginea unei icoane în care omul este chemat la un dinamism spiritual desăvârșit, prin comuniunea directă cu Sfânta Treime. „Aspectul hristologic al relației Dumnezeu-Om nu reduce dimensiunea absolută a relației în Dumnezeu, deoarece omul îmbrăcat în Hristos se află în dinamismul de sfințenie al Duhului Sfânt, care îl introduce pe om în comuniunea cu Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt[1].

Nota realității este discordantă, deoarece există un exces al individualismului, o cultură diversă, ce marginalizează trăirea credinței în cadrul unei comuniuni perfecte, așa cum este ea reprezentată în icoana Sfintei Treimi a lui Andrei Rubliov. Declinul coeziunii societății secularizate este o simptomă a unei ideologii mai largi în sfera înțelegerii sistemului supranaturalist definit de iubire. Declinul este, de fapt, o cerere, o lipsă a interesului comun, a trăirii în relație permanentă cu celălalt[2]. Omul refuză să mai vadă adevărul, motiv pentru care consideră programele și misiunea Bisericii un nou tip de afaceri, respingând astfel scopul instituțiilor religioase, care și-au rezervat lucrarea veșniciei Mântuitorului, de a chema oamenii la o lucrare permanentă a cuvântului și a faptei[3]. Darul Bisericii oferă particularități deosebite, iar înțelegerea faptului ca Biserica nu este o construcție umană, îi oferă libertatea de a se desfășura și puterea de a convinge ca toți să fie una (Ioan 17,11).

Permanentizarea legăturii dintre Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, se face simțită în cadrul Sfintei Liturghii sau în imaginea trăirilor religioase comune, omul fiind un observator care ia parte în mod simbolic la acțiunea celor Trei. Misiunea Bisericii îl determină pe om să poarte chipul qahal-ului, dar și al eclesiei, arătând astfel că el este o comuniune prin slavă și adorare.

În acest context, sub forma unei alegorii, icoana Sfintei Treimi a lui Andrei Rubliov exprimă ideea unității și misiunii Bisericii, deoarece ea este chipul văzut al iubirii Persoanelor Sfintei Treimi[4]. Sub această formă a unității, misiunea Bisericii se arată ca fiind o oglindire a relației dintre Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, imaginea reflectată nefiind altceva decât chipul îndumnezeit al omului. Așadar, icoana Sfintei Treimi a lui Rubliov, arată că misiunea nu este numai un proiect uman, al cărui antreprenor este omul chemat la slujire, ci acest plan este lucrarea Dumnezeului Treimic. Masa rotundă la care stau cele Trei Persoane ale Sfintei Treimi este de fapt o chemare la comuniune și misiune. Într-o perspectivă nouă, în care omul ia parte ca observator la această scenă, se pot remarca câteva aspecte ce țin mai mult de o hermeneutică a icoanei pictată de Andrei Rubliov, icoană ce oferă perspective dogmatice, misionare și catehetice. Așadar, mărturia pe care o face Biserica prin misiunea ei de a chema toate neamurile la trăirea Adevărului suprem, se poate identifica cu câteva aspecte cromatice și simbolice din icoana pictorului bizantin.

Întregind forma misionară, imaginea Sfintei Treimi din perspectiva iconografului rus pătrunde adânc în Legea Vechiului Testament în cuprinsul căreia se face trecerea de la mântuirea obiectivă la mântuirea subiectivă prin alegerea unui neam drept, avându-l cap al unghiului pe Avraam[5]. Din acest motiv, în cartea Facerii 19, 1-30 se relatează episodul arătării treimice de la stejarul Mamvri. Dacă cei trei îngeri vor dobândi un înțeles dogmatic, nu trebuie omise câteva elemente misionare evidențiate cu multă măiestrie de Andrei Rubliov. Primul ar fi  placa dreptunghiulară din capul mesei, placă ce reprezintă creația care este chemată să ia parte la comuniunea și bucuria celor Trei Persoane care stau la masă. Mai mult decât atât, în spatele îngerului din stânga se zărește o casă ce are ușile deschide, arătând că toți cei ce locuiesc pe acest pământ trebuie să-și îndeplinească datoria de fii ai lui Dumnezeu, păstrând în acest sens o relație bazată pe închinare, slavă și cinste[6]. Analiza misionară și dogmatică asupra icoanei Sfintei Treimi a Sfântului Andrei Rubliov cere puțină cercetare milenară, deoarece mulți filosofi și învățați au căutat să identifice în episodul ospitalității lui Avraam, o teofanie a lui Dumnezeu unul în Ființă, dar întreit în Persoane.

Pilo redă o interpretare alegorică, afirmând că cei trei îngeri sunt: existența de sine, binefăcătorul și suverana putere a lui Dumnezeu. Hence, îi vede doar ca pe trei oameni, deoarece nu îi putea acorda lui Avraam premisa unei înțelegeri revelate. În opoziție cu acesta, Origen afirmă că revelația asupra luminii necreate pe care Dumnezeu a dat-o lui Avraam a fost o condiție pentru a-L putea vedea. Josephus Flavius spune că cei trei îngeri au luat chip omenesc, întreprinzând activități omenești precum băutul și mâncatul[7].

Anita Strezova, identifică alte simboluri misionare în lucrarea lui Andrei Rubliov, referindu-se la poziția capetelor celor 3 îngeri care se înclină într-o convorbire silențioasă, bucurie interioară sau tristețe nepesimistă, așa cum vor evalua unii teologi dialogul celor Trei. Misiunea de restaurare prin Euharistie este vădită de mișcarea circulară a mâinilor îngerilor, simboluri la care se mai adaugă binecuvântarea îngerului din mijloc și oferirea împărtășaniei observatorului[8]. Din acest punct, se pot deschide două perspective, cea a Mielului ca simbol al jertfei euharistice având ca reprezentare plecăciunea Fiului făcută în fața Tatălui ca o confirmare a actului jertfei (Matei 26,39) și jertfa pe care Avram o aduce ca împlinitor al voii lui Dumnezeu, arătând prin cea din urmă, misiunea autentica a credinței la care este chemat omul. Prima perspectivă o întâlnim la Evanghelistul Ioan (Ioan 1,36), cel care este martor al evenimentelor la care a fost supus Iisus Hristos, dar el vede totodată „Mielul în gloriile Lui – Iisus cu cicatrice în mâini și picioare, singurul Om din toată gloria veșnică care poartă urmele suferințelor din timpul de acum[9].

Dispusă într-o formă dogmatică, icoana Sfintei Treimi a lui Andrei Rubliov exprimă ideea ierarhiei. Cei trei îngeri poartă și pecetea sobornicității, o formă a misionarismului la care observatorul este chemat a lua parte. Dispuse de la stânga spre dreapta, cele Trei Persoane Treimice se pot identifica cu ușurință. Tatăl, îmbrăcat în tonuri de roz-liliachiu este afirmat prin prezența unei case în fundal, fapt ce atestă identitatea lui de Creator. În acest sens, El confirmă faptul că misiunea Bisericii este o lucrare ce își are temeiul odată cu creația lumii. Fiul, evidențiat în tonuri de albastru tare, reprezintă în chip tainic misiunea Bisericii, lucru certificat de copacul din fond, copac ce reprezintă de fapt Crucea sau actul de împăcare a omului cu Dumnezeu. Duhul Sfânt completează gama cromatică, fiind pictat în tonuri de violet argintiu, cu transparențe verzi, în spatele căruia se află un munte, simbol al înălțimii spirituale la care ne ridică prin harul oferit în cadrul Sfintelor Taine[10]. Acest tablou al ierarhiei în care nu există subordonare, este văzut de Alfred Schutze ca o încercare a omului de a lua parte la îndumnezeirea după har, acolo unde „lumea Tatălui poate fi dovedită. Lumea Fiului nu se deschide decât în fața hotărârii libere a eului omenesc, datorată nu unor impresii exterioare, ci vederii interioare a lui Hristos, la care eul se poate ridica[11].

Mărturia pe care o face Biserica în contextul lumii secularizate este reprezentată așadar de modelul Preasfintei Treimi, ca simbol al iubirii permanente față de întreaga creație. Misiunea este acțiunea Tatăl, a Fiului și a Duhului Sfânt, iar cei Trei sunt acțiunea iubirii care îi cheamă pe toți la o comuniune de har și adevăr. Împroprierea acestei misiuni de către om este arătată de Sfântul Apostol Pavel în (I Corinteni 1,17), prin purtarea Crucii lui Hristos, adică viabilitate în credință în contextul lumii secularizate[12]. Modernitatea vrea să arate că toate lucrurile decurg liniar, dar misiunea Bisericii se bazează pe cele trei funii care se împletesc, ca simbol al Sfintei Treimi[13].

Un aspect al societății secularizate este faptul că omul nu îndeplinește chipul și asemănarea Sfintei Treimi decât în zilele de duminică, iar peste săptămână se arată indiferent religios. Secularismul îl exclude pe om din cărarea spre transcendent, fapt ce îi schimbă total viziunea asupra fenomenelor care îl înconjoară[14]. Deși secularismul nu a îmbrățișat toate aspectele societății contemporane, cu siguranță el constituie un aspect aparte și în arta iconografă. Puterea sacralității a insuflat mulți bărbați, ca de exemplu pe Sfântul Andrei Rubliov, motiv pentru care parcursul de la tradițional la inovator a afectat ideea de sacru. În partea tradițională, sacru este o extensiune a sfințeniei Treimii. În partea modernă, constituția a preluat autoritatea, revelația purtând o pecete a falsității, accentul fiind de natură sceptică[15].

Icoana Sfintei Treimi atribuită lui Andrei Rubliov, reprezintă o oglindă cerească a lumii, un moment al schimbului între realitatea transcendentă și suflarea zidită de Dumnezeu. Influențat de iconografia secolului XV, Rubliov combină cele două stiluri existente până atunci, încercând să redea în chip rațional sentimentele de iubire dintre cele Trei Persoane Treimice.

Modelul Cristologic îl prezenta pe îngerul central într-o notă mai profundă, El fiind pictat la dimensiuni mai mari decât ceilalți doi, iar fața lui era situată spre observator, astfel încât acesta să poată percepe triunea. Tradiția mai nouă îi arată pe îngeri egali în dimensiune, iar particularitățile fiecăruia dintre ei, precum și gesturile, indică o relație de iubire, relație ce intersectează de data aceasta privirea observatorului. Rubliov încearcă o perihoreză a celor două modele iconografice, particularitatea fiind observatorul, care face parte din icoană. În acest sens, îngerul central este cel care se aproprie de masă, nu observatorul. El vrea să arate că în viața liturgică, preotul este cel care se apropie de masă, fiind cu spatele la credincioși. Linia trasată de Rubliov dar și spațiul gol, vrea să-l influențeze pe observator să participe în mod efectiv la eternitate, să pășească în icoană, să-l descopere pe Dumnezeu[16].

Inteligența este un atribut deținut de Andrei Rubliov, ceea ce îl face să devină unul din cei mai mari iconografi, deoarece știe îmbina în mod armonios jocul grafic dintre știință și religie. Așa se face că o serie din lucrările lui pot fi găsite în Bisericile din Moscova – 1405, Catedrala lui Vladimir – 1408, Biserica Andronikov – 1410, Biserica Zvenigorod. Între 1551 – sinodul celor 100 de capete de la Stoglav și secolul XX, numele lui Rubliov era legat de pictura stilului vechi, iar icoana Sfintei Treimi care ar fi fost pictată între 1425-1427 a trecut printr-un proces atipic pentru o lucrare de o însemnătate așa de mare. Deși la prima vedere, ar fi fost dorința iconografului rus de a reda în chip nou comuniunea celor Trei Persoane, se pare că această icoană ar fi fost pictată la cererea unui ucenic a Sfântului Serghie din Radonej[17]. Potrivit lui Pavel Florensky, se pare că aceasta ar fi fost încuiată mai târziu într-o copertă de argint și vopsită în culori închise, ca abia în 1904-1906 să fie adusă la lumină și pictată cu culori vii[18].

Ceea ce îl impresionează cu siguranță pe Rubliov, este episodul ospitalității lui Avraam, episod ce apare pictat prin anii 320-350 în catacombele romane sau în era paleologă și comneană, deoarece acest episod al întâlnirii celor trei îngeri sub stejarul Mamvri, devine un stereotip în ceea ce privește teofania lui Dumnezeu și modul în care a ales a vorbi în mod direct celor aleși de El. Dacă Cartea Facerii prezintă episodul prin prisma celor trei călători, pe care Avraam și Sarra îi primesc cu ospitalitate, oferindu-le cele mai bune daruri ca semn al prețuirii, se poate observa un element deosebit pe care Sfântul Iustin Martirul și Filosoful îl redă în dialogul său cu iudeul Trifon, acesta din urmă afirmând că: „Dumnezeu S-a arătat lui Avraam mai înainte de arătarea celor trei. Apoi, cei trei, pe care cuvântul îi numește bărbați , erau îngeri: doi dintre ei trimiși spre pierderea Sodomei, iar unul, ca să binevestească Sarrei, că va avea un copil. Pentru aceasta fusese trimis și îndeplinindu-și misiunea, s-a depărtat[19]. Pentru a înțelege taina epifaniei, Sfântul Iustin Martirul și Filosoful apelează la o formulă dogmatică, mai accesibilă înțelegerii, arătând că „Aceia trei este Dumnezeu și Se numește și înger[20], sau cum au arătat Sfinții Părinți la Sinoadele Ecumenice, învățând că „cele trei Persoane au aceeași Ființă divină, întreagă și deodată fiecare Persoană, și de aceea este un singur Dumnezeu și nu trei[21]. O astfel de formulare elimină orice discuție referitoare la prezența unei singure Persoane la cortul lui Avraam, deoarece în formula de adresare el le spune celor trei: „Doamne” (Facere 19,3). În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur, spune: „dreptul Avraam spune: Doamne, ca și cum ar vorbi unui singur om, când trei erau cei pe care i-a primit. Se poate că i s-a părut unul din cei care au venit mai cu vază și de aceea lui îi adresează rugămintea[22].

Transformarea lui Dumnezeu în calitatea de oaspete îl determină pe Avraam să posede o atitudine de iubire și jertfă. Această simplă asemănare prin gestul ospitalier al lui Avraam, arată în mod vădit că el s-a umplut de iubirea celor Trei. Reprezentarea în icoană a gestului suprem, a iubirii absolute, poate fi considerată adevărata cunoaștere a Tainelor lui Dumnezeu, o cunoaștere mai presus de cunoașterea omului, dar totuși accesibilă ca și ideal. Din acest motiv, Rubliov a încercat să compună noi forme de reprezentare, astfel încât apropierea să fie cât mai reală. Reușita este evidentă, deoarece ea este chintesența tuturor ideilor teologice despre Dumnezeu Cel Unul în Treime.

Pentru Andrei Rubliov, arătarea treimică de la stejarul Mamvri, reprezintă prin excelență o epifanie a Persoanelor Sfintei Treimi, motiv pentru care surprinde prin unduirea pensulelor sale, trăsături și nuanțe specifice fiecărei Persoane, arătând în întâlnirea celor Trei, structura supremă a iubirii. Asociind prin simboluri Ființa cea una a Tatălui, Fiului și a Duhului Sfânt, iconograful rus transcende dincolo de evenimentul propriu zis al întâlnirii celor Trei îngeri cu Avraam și Sarra, exprimând în graiurile neavizaților, prin pictură, taina cea mai presus de minte, adică unitatea spirituală a celor trei ipostase. Așadar, icoana Sfintei Treimi a lui Andrei Rubliov este o proporționalitate a evenimentului Biblic și a slavei pe care el o dă Sfintei Treimi. Din acest motiv, Marius Oprescu afirmă că: „la stejarul Mamvri nu s-a arătat toată Treimea, ci doar Fiul, adică a II-a Persoană din Sfânta Treime, alături de doi îngeri. Doar numărul „celor trei” poate fi socotit o prefigurare a celor trei Persoane treimice și nu o arătare personală a Treimei[23].

Dacă hermeneutica icoanei Sfintei Treimi atestă în mod direct relația de iubire dintre Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, misiunea Bisericii vine ca o mărturie a celor arătate, tocmai prin scopul ei de a chema pe toți la slujire și comuniune. Misterul unirii Persoanelor treimice este taina Bisericii, care într-o societate secularizată, încearcă să trezească la adevăr pe aceia pe care deznădejdea i-a cuprins. Lucrarea Fiului este una duală, deoarece cuprinde ascultarea Tatălui și binecuvântarea Duhului Sfânt dar și responsabilitatea de Cap al Bisericii. În acest sens, Fericitul Augustin spune următoarele: „Pentru că Hristos Domnul voia să intre și să locuiască în noi, ca pentru a forma edificiul Său, a zis: Eu vă dau o poruncă nouă, ca voi să vă iubiți unul pe altul…; această casă este ridicată în întreaga lume…[24].

Reprezentarea Sfintei Treimi prin culoare, în icoana Sfântului Andrei Rubliov, poate fi considerată o actualizare a  gestului prin care Dumnezeu se deschide spre omul cel căzut sau prins în mirajul unei societăți contemporane. În acest sens, Dumnezeu „se face oaspete, pentru a-l călăuzi pe om afară din acest tunel întunecos. Dumnezeu face acel pas pe care omul nu știe și nu îndrăznește să-l facă. Omul nu mai reușește să-L vadă pe Dumnezeu, de aceea Dumnezeu îl vede pe om, îl găsește și îl vizitează[25].

 

[1] Alexandru Buzalic, De Trinitate, Târgu Lăpuș, Editura Galaxia Gutenberg, 2010, p. 291.

[2] Steve Bruce, Secularization, Church and Popular Religion, în „Jnl of Ecclesiastical History”, Vol. 62, nr. 3, 2011, p. 544.

[3] Dudley Hall, Out of the Confort Zone-The Church in Transition, Pineville, Editura Morning Star Publication, 1991, p. 35-37.

[4] Christine Chaillot, Contemplating Rublev’s Icon-The Authority of the Trinity and the Community of Women and Men in the Church, în „The Ecumenicanl Review”, Vol. 60, nr. 1-2, 2008, p. 144.

[5] Pr. prof. Vladimir Prelipcean, pr. prof. Nicolae Neaga, pr. prof. Gheorghe Barna, pr. prof. Mircea Chialda, Studiul Vechiului Testament, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1985, p. 111

[6] Stephen Aware, Perspectives in Mission Today, în „Columban Missionaries Britain”, 26. Oct. 2016, accesat la URL: www.columbans.co.uk/news/perspectives-mission-today.

[7] Dr. Anita Strezova, Hesychasm and Art – The Appearance of New Iconographic Trends in Byzantine and Slavic Land in the 14th adn 15 th Centuries, Canberra, Editura ANU PRESS, 2014, p. 175.

[8] Idem, p. 190-192.

[9] Hamilton Smith, Mielul lui Dumnezeu, în „Comori.org”, 2014, p. 3.

[10] Dmitri S. Lihaciov, Prerenașterea rusă, București, Editura Meridiane, 1975, p. 185.

[11] Alfred Schutze, Despre Ființa Trinității, Cluj-Napoca, Editura Triade, 2010, p. 142.

[12] James A. Scherer, Stephen B. Bevans, New Directions in Mission and Evanghelization, New York, Editura Orbis Books, 1992, 60-61.

[13] Jon E. Singletary, The Emergent Journey of Church – Based Program Plamming, în „Social Word and Christianity”, Vol. 36, nr. 2, 2009, p. 193.

[14] David Kim, David McCalman, Dan Fisher, The Sacred/Secular Divide and the Christian Worldview, în „J.Bus Ethics”, Vol. 109, 2012, p. 205.

[15] Bryan Wilson, Secularization – The Inherited Model, California, Editura University of California Press, 1985, p. 14-15.

[16] Johanes Reimer, The Spirituality of Andrei Rublev’s Icon of Holy Trinity, în „Acta Theologica Supplementum”, Vol. 11, 2008, p. 171-172.

[17] Paul Evdochimov, Arta icoanei – O teologie a frumuseții, București, Editura Meridiane, 1992, p. 208.

[18] Robert Bird, Andrei Rublev, Londra, Editura British Film Institute, 2004, p. 12-17.

[19] Sfântul Iustin Martirul și Filosoful, Dialog cu Iudeul Trifon, în „P.S.B”, Vol. 2, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1980, p. 153.

[20] Idem, p. 154.

[21] Pr. prof. dr. Isidor Todoran, Arhid. prof. dr. Ioan Zăgrean, Dogmatica Ortodoxă – Manual pentru seminariile teologice, Cluj-Napoca, Editura Renașterea, 2006, p. 110-111.

[22] Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere (II), în „P.S.B” Vol. 22, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1989, p. 85.

[23] Marius Daniel Oprescu, Treime sau Logos la stejarul Mamvri? – O cercetare istorico-dogmatică, în „Text și discurs religios”, Ediția a III-a. Iași, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, 2010, p. 297.

[24] Pr. conf. dr. Vasile Nechita, Dogma Sfintei Treimi și importanța ei pentru misiunea Bisericii, în „Analele științifice” ale Universității „Alexandru I. Cuza”, Iași, Vol. 10, 2005, p. 80, apud. Sermo 336, 1, 6, (PL 38, 1471-1475).

[25] Tomas Spidlik, Marko Ivan Rupnik, Credință și icoană, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2002, p. 27.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: