CA O LUMINIȚĂ

Gabriela Gentiana Groza

de Gabriela Genţiana GROZA

Plutire în vis –
printre măslini înfloriți
sclipiri de fluturi

Mă gândesc uneori cum trebuie să fi arătat bunicul meu matern, grecul Spiridon, sosit pe meleagurile prahovene, în localitatea Vadu Săpat. Avea să-și găsească sufletul pereche în persoana bunicii mele Ecaterina și să rămână pentru totdeauna în localitatea cu dealuri presărate cu viță de vie și pomi fructiferi, scăldată din plin de razele soarelui. Cu spirit de negustor, bunicul a deschis o prăvălie mult așteptată în sat. Spiridon și Ecaterina au avut împreună unsprezece copii, nouă fete și doi băieți. Bunicul a trecut la cele veșnice destul de timpuriu, după cincizeci de ani. Bunica a trăit peste optzeci de ani. Anghelina, mama mea, avea să vină pe lume în decembrie 1904, fiind ultimul copil în familia lui Spiridon Smedoiu. Despre nașterea mamei am scris în volumul „Măroaca” (Ed. clujeană Casa Cărții de știință, anul 2000, povestioara „Fetica”). Moașa a prins copilul și l-a scos din pântecele mamei sale. Deoarece nu a țipat, așa cum era firesc, moașa a considerat că era un fetus mort. A așezat puiul de om înfășat pe pragul casei, într-o zi geroasă de decembrie… S-a auzit apoi ca un miorlăit de mâță, un scâncet de copil și apoi glasul s-a auzit din ce în ce mai tare. Era vocea mamei mele care chema să intre în lume. „A-înviat Fetica, Ecaterino, auzi ce tămbălău face! – Adu-o moașo la căldură, se bucură femeia, în timp ce micuța arăta că știe să țipe… Așa a intrat în viața asta agitată Anghelina, cum avea s-o numească preotul de la biserica din deal, scufundând-o de trei ori în apa rece.” Viața Anghelinei, preoteasa de mai târziu, a fost plină de griji. Profund credincioasă, devotată tatălui meu preotul Nicolae, dăscăliță apreciată, a trăit o sută de ani și cinci luni, înconjurată de dragostea celor patru fiice și un fiu. Etapele vieții mele s-au succedat aidoma celorlalți muritori și iată-mă acum la senectute, când las la rândul meu loc spre viețuire celor ce mă urmează, fii și nepoți… O luminiță sclipește uneori în câte un vis în care îmi revăd frânturi din locuirea mea pe pământ. Persida, poetă sensibilă, îmi dăruiește câte un obiect grecesc, cu delicatețe, amintindu-mi de însușirile înscrise în genele provenind de la mama și desigur, de la bunicul meu grecul. În zilele Crăciunului anului 1993, am fost în călătorie în Grecia alături de Florin, fiul meu, într-un grup de feroviari. Am avut senzația că am atins locul pe unde îl purtaseră pașii pe bunicul Spirea, așa cum îl numeau sătenii din Vadu Săpat. Conducătorul grupului nostru, un ceferist cu un plan de călătorie bine organizat, ne-a creat posibilitatea să ne deplasăm și să cunoaștem o mulțime de locuri și lucruri interesante. Vagonul de dormit care ne-a purtat prin diferite localități ne aștepta în câte o gară, după cum era traseul turistic. Am rămas cu amintiri de neuitat pe care le-am ascuns cu grijă într-o oază a sufletului meu unde poposesc uneori cu gândul.

Păpușă realizată în Cipru
autor Marian G. Aristidou

 

Figurine de păpuși au fost găsite în urma săpăturilor fapt ce arată că ele au existat înainte de Hristos.

Ele erau făcute pentru amuzamentul copiilor.

 

 

 

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: