VRAJA NUCULUI

de Gabriela Genţiana GROZA

Se poate spune orice despre relațiile dintre viețuitoarele de pe lângă casa omului, în nici un caz că sunt lipsite de sociabilitate! Un câine și o pisică leagă prietenie de îndată ce le chemi să mănânce câte ceva. Ei, dar nu chiar orice… Să ne gândim puțin cum au ajuns ele, canidele sau felinele, cu strămoși sălbatici, să se gudure pe lângă picioarele bipedului cel atotputernic zice-se, pe planeta pământ, pe lângă Homo Sapiens (mai puțin înțelept ca odinioară). Iată-ne pe mine și pe soțul meu în curtea casei de la Tinca, vizitați de pisica Filica, aterizând de undeva din vecini. La început timidă, apoi din ce în ce mai îndrăzneață, miaună lingușitoare să-și primească zilnicul tain. Până ce într-una din zile s-a urcat pe masa de pe terasă încercând să guste din farfuria mea cu mâncare să se convingă  dacă nu cumva ne înfruptăm din cine știe ce bunătăți și dumneaei îi oferim ceva mai puțin gustos. Se înțelege că așa ceva nu îi este îngăduit și e certată! Nicio problemă, vine în continuare a doua zi și cu glasul ei de soprană, ni se strecoară printre picioare și așteaptă să fie hrănită, ceea ce se îndeplinește desigur… Și ca singurătatea să nu ne dea cumva târcoale, aproape de gardul înalt de scândură ,se aude un pufăit special, semnalându-și prezența un câine de pe la a doua casă de la noi. Scăpat se pare de la vreun incident cu alți câini, are pe spate blana alb roșcată scărmănată binișor… Mănâncă lacom ce-i dăm, semn că are nevoie să se întremeze. E mai puțin mofturos decât Filica. Îl numim Dulu, doar trebuie să îi respectăm prezența, să îl strigăm pe nume, nu-i așa? Dulu și Filica sunt poate atrași de umbra generoasă a nucului din curte, altfel de ce ne-ar tot da târcoale? Știu că îmi veți zice, cei doi vin la mâncare, așa o fi, mai știi? Pe arșița lunii iulie numită popular așa de potrivit „Cuptor”, totul e posibil! Mai cu seamă că am avut până acum și în iunie tot un soi de cuptor! Noaptea trecută am deschis fereastra dormitorului în fața căruia se află nucul nostru adus din Cluj acum peste 14 ani. Aerul curat de afară m-a înviorat pe dată. Pe un cer senin superb se proiecta imaginea nucului, ca într-o scenă de film. Stele de diferite mărimi sclipeau uimitor!… Printre astre zbura  un avion a cărui lumină se zărea parcurgând distanțele aeriene.

 

Noapte de Cuptor –

silueta nucului
sub cer înstelat

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: