Mâinile noastre

de Irina Lucia MIHALCA

 

Prelucrare grafică:
Irina Lucia Mihalca

Pe malul mării, ţinându-ne de mână,
desculţi ne plimbăm,
în ochi
şi-n aerul sărat
ni se ascunde dragostea.

Pe liniile vieţii, din mâinile noastre,
cuvintele cuibărite curg,
înfloresc, se-mpletesc,
plutesc printre vise,
mistuindu-se uşor
în briza tăcută a serii.
Talazurile inimilor
reverberează
eteric
aceleaşi bătăi
învăluite
de incantaţiile
sunetelor de safir.

În lumina argintie a lunii,
valuri după valuri,
ritmic, domol,
vin, pleacă,
lăsându-ne
pietre mici,
netede,
rotunde,
stele de mare
şi scoici de sidef
ce-şi poartă, în taină,
şoapta, suspinul, povestea.

În vidul acesta creat,
odată cu smaraldul secundelor
trezite la viaţă,
pescăruşii se înalţă
în văzduh,
tăind orizontul.

Când mâinile noastre se desprind,
privindu-se adânc, dincolo de
porţile de topaz ale timpului,
urmând
o curbă a clopotului,
noaptea, încă,
îşi cântă fluidic psalmii…

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: