Flori de păpădie…

de Emil I. BOZGA

Și dacă toamna a sosit,
Eu nu mi-am irosit noblețea,
Ți-am alungat din gând tristețea
Și lângă tine am venit.

Iar dacă tu nu vei uita,
Că am lăsat în foc amarul
Și ți-am făcut cadou Altarul,
Crezând că poate-o să spui… DA!

Nu mi-ai lăsat în pace gândul,
Nici nu vroiai a spune… DA!
Mă simt ca frunza pe podea,
Când din copac o suflă vântul.

Noroc cu toamna ce adie
Și mă îndeamnă să zâmbesc,
Lăsând cuvântul te iubesc,
Pe florile de păpădie.

Pe câmp când tu vei colinda,
Îmi vei găsi cuvântul scris,
Pe flori ce eu ți le-am promis,
Atuncea când vei spune… DA!

Dar câtă vreme-o să mai fie
Și câte zile vor dura
Cuvântul până-l vei afla
Pe florile de păpădie

Toamna târzie-mi bate-n geam
Iar florile s-au ofilit
De mă iubeai le-ai fi găsit
Și spre Altar acum mergeam

Of poate nu a fost de-ajuns
Un… te iubesc… lăsat pe câmp
Dar a fost cel mai sincer gând,
Care doar ție ți l-am spus.

Și când vei merge pe câmpie
Și te vei pierde printre nori,
Te vor atinge mici fiori,
Văzând doar flori de păpădie.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: