Aşteaptă, nu pleca

de Irina Lucia MIHALCA

Desigur, iubirea există,
cu sau fără titlu de împrumut,
iris pierdut prin culorile Paradisului
– gând între cer şi pământ -,
fiorul de viaţă chiar dacă
ai păşit, de-atâtea ori, pe cablul
perfect întins peste Poarta Cerului,
acolo unde clipele par veşnicii,
acolo unde timpul
e suspendat într-o lacrimă.

 Oriunde ai fi, oriunde ai merge,
oriunde ai căuta, aşteaptă, nu pleca,
citeşte în ochii mei tot ce nu ne-am spus!
Tristă-i tăcerea, ochii îţi sunt închişi.
Ascultă, nu pleca, priveşte-mă cu inima
– o epifanie prin care te plimbi,
cu degetele, în căutarea unui sens -,
acolo unde lumina se-arată în noi.
Spune-mi, unde o vom mai regăsi?

 Căutări, mirări,
adâncimi în noi universuri,
speranţe care-şi aşteaptă înflorirea,
bucurii, abisul neliniştilor,
antracitul durerilor, lacrimi…
Ce ai? De ce plângi?
Un bărbat rareori plânge!
Zâmbetul pe care mi l-ai dăruit
lasă-l să zboare în cântecul ploii,
în lumina din noapte,
acolo unde pietrele dorm.
În tăcere te-ai risipit,
să nu mă rătăcesc
îţi las semne fără sens.

 Desigur, iubirea există
– nu eşti niciodată singur -,
ieşi din tine, intră în poveste,
ascuns printre litere,
regăsit în dragoste,
vei găsi sensul pe care-l tot cauţi.
Cu o mână poţi cuprinde şi înţelege,
priveşte prin lumina degetelor,
unele iubiri nu se uită,
rămân în adâncul şi strălucirea cuvintelor…

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: