de Emil I. BOZGA
Hai să fugim în lumi ce ne-aparţin
Şi să lăsăm în urmă amintiri ce dor,
Noi nu putem trăi în lumea lor,
A celor ce ne-au interzis să mai zâmbim.
Dă-mi mâna ta şi ţine-mă de braţ
Şi-o să plecăm cu primul tren ce vine,
În lumea care nouă ne-aparţine
Şi să-i lăsăm în tristul lor nesaţ.