Adriana…

de Emil I. BOZGA

Erai micuță, zveltă și-ndrăzneață,
Zâmbeai mereu ca soarele pe cer,
Frumoasă foc, precum o dimineață,
Aveai candoare, dragoste și fler.

Cu mersul repede și cam vioaie,
Nu prea stăteai de vorba cu oricine.
Ieșeai ca o ciupercă după ploaie,
La toți vecini le plăcea de tine.

Chiar peste pod era o bunicuță,
Cu care tu dormeai adeseori,
Micuț-ai fost, dar foarte hărnicuță,
Iar sufletu-ți era un câmp cu flori.

Și când mergeam cu toții la scăldat,
Pe tine-ntotdeauna te chemam,
Erai așa cuminte, cu sufletul curat
Și, sincer, fără tine nu puteam.

Acum la încheiere,
Să ai grijă de tine
Și orișicând, oriunde,
Să ne-ntâlnim cu bine!

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: