Nelu Danci și ale sale „Poezii populare”

(recenzie)

de Vasile BELE

La un prieten, fârtat, mă gândesc! Ce pot să-i spun? De fapt, multe! Multe vorbe… de susținere, de încurajare, de bucurie pentru această minunată reușită în plan literar. Dacă până acum, debutul literar, pentru poetul popular NELU DANCI, a însemnat colaborarea/cooperarea dintre/cu Augustin NEAGA și Vasile BELE (Poezii din FISCULAȘ, Editura Contraste Culturale, Giurgiu), iată, poetul, de această dată, debutând, în volum personal. Este vorba despre volumul de versuri populare, POEZII POPULARE, Editura Armonii Culturale, Adjud, ISBN 978-606-746-570-9, cu o prefață, (CUVANTUL AUTORULUI), foarte frumos elaborată, despre ce înseamnă poezia, versul, rima – tradiția și literatura, în general, pentru dumnealui, autorul. „Am scris, simplu și modest, despre sat, biserică, preot, vecini, neamuri. Am scris despre oamenii ce-au fost, despre oamenii ce sunt, despre locuri pe unde am trecut…”. Hotărârea este „definitivă”, fapt recunoscut chiar de către autor, „… m-am hotărât să public, sau să îmi public gândurile adunate, așa cum am știut, în versuri, preț de câțiva ani”.

Te felicit, drag prieten, pentru curajul și modestia dovedită. Cei care ne cunosc m-ar putea acuza de subiectivism, și spun asta, gândindu-mă că suntem de ceva vreme prieteni, după o lungă și virtuală prietenie. Trebuie să mai recunosc și faptul că printre cei care te-au îndemnat la a scrie ori a face acest demers, am fost (sau sunt) inclusiv eu, dovedind încă odată că poezia populară este nepieritoare, demnă de tot respectul. Aflat la început de drum, evident că încă nu putem vorbi despre un anumit tip de scriere – este, simplu și obiectiv – poezie populară, în care, cu o sensibilitate aparte, faci rostire, la credință noastră cea strămoșească, aducând recunoștință preotului și bisericii, dascălului, tradițiilor, în general, văd un etern și frumos LAUDATIO vieții rurale, satului. 2019 este și Anul Omagial al Satului Românesc, declarat de către Patriarhia Ortodoxă Română, și prin toate acestea, eu, înțeleg că așa ai gândit dumneata să îți sărbătorești satul, în care te-ai născut și ai crescut (Trestia), și satul in care stai acum (Plopiș), venind prin căsătorie.

Este un mare act de demnitate și patriotism local, să nu îți uiți locurile natale, locurile de unde ți-ai luat zborul. Și iar te felicit, drag prieten. Am fost într-o formă sau alta, consilierul editorial, ocupându-mă, cât și cum am știut, de acest volum. Așa că, citindu-ți frumoasele poezii, am găsit multe asemănări între locurile și oamenii, pe care îi, sau le, descrii. Imaginea satului este una de basm. Legătura dintre preot, biserică și rugăciune este precum stânca – armonioasă, puternică, așa cum ar trebui să fie, dar din păcate, foarte mulți aruncă în acestea cu noroi, dorind descalificarea și discreditarea lor. ,,Oameni fără Dumnezeu!”, aș îndrăzni a mai rosti, știindu-se cât preț au acestea în minunatul românesc sat.

Dumneata, prin aceste frumoase poezii, vii și aduci laudă și mulțumire celor cu chemare, celor care iubesc rugăciunea și biserica. Sunt de remarcat în scrisul dumitale – multă sinceritate, pozitivismul și simțul civic, dragoste pentru aceste locuri, dragoste și respect profund pentru oamenii din sat, ironia și umorul sănătos… asta văd eu în aceste poezii. Create cu sufletul, ele transmit și te pătrund, citindu-le, odată în plus, vei înțelege viața „de la țară”, că prea ne este rușine să recunoaștem faptul că toți avem o rădăcina sănătoasă, aici, la ,,țară”. Cât privește îndemnul de a scrie, chiar ai scris o poezie, ÎNDEMN…, publicată pe pagina de facebook în data de 28 octombrie 2019, ora 15:55, din care voi reda o parte:

„Fârtatu’ de la Chiuzbaia,
Mă îndeamnă ca să scriu,
Până nu începe ploaia,
Să nu fie prea târziu.

Că de mâine vine frig
Și îmi tremură mâna
Și voi sta numai cârlig
Și-mi îngheață penița”,

poezie care va apare în următorul volum, dar care stă mărturie, declarațiilor noastre. Felicitări pentru acest volum și cred că va fi așa cum spunem… curând (dar, totuși în 2020) ne vei uimi din nou, „contaminat literar”, fiind deja. Îți doresc spor în toate, și îți mulțumesc pentru că mi-ai încredințat poeziile, (parte din sufletul dumitale), pentru a te sfătui și sprijini. Nu oricui îi poți încredința acest lucru. Succes în continuare, în activitatea culturală și-ți dau un sfat – așa că unui confrate – orice vor zice „criticii”, dumneata privește doar înainte. Unii s-au născut „critici literari” (te rog să îmi observi folosirea ghilimelelor), și abia așteaptă să aibă pe cine „critica”, dar fără o bază legală, o fac doar ca să se simtă în treabă. Ești valoros pentru că redai satului frumusețea. Ești minunat pentru că îți iubești și îți cinstești rădăcina. Ești minunat și valoros pentru că fructifici prin poemele tale viața autentică a satului românesc. Ești valoros că aduci un plus-valoare acestui minunat sat, iată, aflat în plină sărbătoare.

Succes și felicitări pentru proaspăta apariție editorială!

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: