De n-ai fi tu

de Irina Lucia MIHALCA

Eşti un om cu multe virgule,
câteva puncte de suspensie
scăldate de nisipul cald al clepsidrei,
acolo unde
se coace o nouă secundă,
cu mirări deşirate din dantela timpului
– ca firul Ariadnei –
şi întrebări învolburate,
meandre irepetabile ce pornesc,
în călătoria lor, înapoi spre centru.

O incantaţie revărsată
spre infinit, pe drumul spre tine,
în toate direcţiile,
neliniară, precum e viaţa!

Acolo e totul, în punctul arhimedic
ce-atârnă
printre atâtea chei şi fluturi,
de bolta unui cer nevăzut
şi-n taina cercurilor întrepătrunse
prin straturile de uitare
ce se contractă şi se dilată,
ca inima ce pulsează neobosită
în mozaicul clipelor răsucite
ce mustesc de culori abandonate
de frunzele amintirilor!

Detaşat de umbrele
şi detaliile care domină peisajul,
luminat difuz de ceţurile
ce plutesc fantomatic de niciunde,
în dansul ameţitor,
ridici voalul opac dintre ani
şi-mi şopteşti: – Ce plin de tine sunt!
De n-ai fi tu n-aş fi descoperit nimic,
copil dulce, inocent!
Lângă tine am regăsit o zi
din adolescenţa mea visată.
E un miracol în privirea ta întoarsă
spre o poveste mirifică.
Meriţi toţi stânjeneii din Asia
şi o băiţă cu zăpadă!

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: