Am venit…

de Vera TEREBEȘI

Am venit… să îți alin sufletul cu dorul meu, precum vântul alină tremurul copacilor înalți, legănându-i și mângâindu-le frunzele… cu razele mele dulci să îți mângâi pleoapele ochilor tăi care insistent caută după care copac stau pitită…

Am venit la tine… porți și acum roua buzelor mele pe pleoape, porți pe buze gustul vinului dragostei mele, iar copacii sufletului tău freamătă la atingerea liniștii mele…

– După magnolie… Mă găsești?

Ai sărutat fiecare floare căutând gustul buzelor mele. Ai îmbrățișat copacii gândind că mă vei cuprinde. Mă căutai pe mine odată cu liniștea. Ești ploaie ce se aude pe la streșini, ești o adiere de vânt care vrea să aranjeze o șuviță de păr, ești soare care vrea puternic să lumineze, ești amurgul sufletului meu, ești un fir de iarbă în adierea vântului, o pasăre ești, care a încercat să zboare pe aripile vânturilor și a vrut să vadă ce e dincolo de nori… Eu sunt macul în așteptarea de noi anotimpuri, de noi adieri dulci de vânturi, de sclipiri de printre ramuri, de liniștea asurzitoare de gânduri, în așteptarea șoaptelor de sub aripile adâncurilor aduse de valuri… care spun: Ești o zeiță ce iese din spuma mării…, iar marea plânge cu valuri tăcute că te-a pierdut!

(pictura realizată de Vera Terebeși)

2 Responses to Am venit…

  1. Super Vera! Felicitari!….si la mai mare!

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: