de Vera TEREBEȘI
Tu, Toamnă târzie, dulce, arămie… parcă mai frumoasă decât alteori… te tot pregătești să pleci, dar mai stai… de dorul frunzelor tale pierdute…de dorul muzicii adierilor într-un cântec scris cândva de mine… Pleci… știu că trebuie… de fapt ai plecat demult, dar ai pierdut multe părți din tine… ți-ai uitat suflul cald al adierilor, ți-ai pierdut frunzele, ți-ai lăsat lumina, culorile… zâmbetul iubirii tale…
Mi le-ai lăsat sau ai uitat de ele?…
O toamnă de vis… Să ne bucurăm de ea…