Un mac roșu

de Vera TEREBEȘI

Un mac roșu și frumos
în așteptarea unei adieri de vânt
să îi aranjeze șuvița,
în așteptarea dimineților viselor
într-o ceașcă de cafea,
în așteptarea fiecărei picături de ploaie
ca să înflorească frumos,
în așteptarea unui nou anotimp pe care îl căuta,
a unui curcubeu din culorile sufletelor adunate
să vadă ce se poate face cu un zâmbet.

– Mă gândesc, nu ești oare un vis?
Te citesc, mă regăsesc…
De unde vii? Unde te duci?
Mi-am dorit asta, ca și tine, din tot sufletul.
Nu am încetat să sper.
Ești pământeană?
De unde vii să îmi bucuri sufletul?

– Tu m-ai creat.
Sunt rupt din sufletul tău,
din adâncul inimii tale am răsărit.
Tu m-ai udat, tu ai avut grijă de mine,
mi-ai cântat, te-ai uitat cu drag la mine
revărsându-ți frumusețea sufletului asupra mea.
– Și am sa fac asta mereu
pentru că vei rămâne mereu macul inimii mele.
Am să te acopăr cu trupul meu
și am să îți dau roua dimineților ochilor mei.

– Dacă ea e macul, tu cine ești?
întreb eu mirată.
– Eu sunt trecătorul,
care se oprește mirat de frumusețea lui.
Se apleacă, o sărută și o lasă acolo.
Nu o rupe, o să vină el acolo
să fie cu ea pentru totdeauna…

și uite-așa, macul roșu, dulce și frumos,
a fost cuprins de somn,
somnul florilor ce se știau iubite.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: