De la un capăt la altul…

de Irina Lucia MIHALCA

De la un capăt la altul, calm, liniştit,
bei totul până la fund, priveşti cine e înăuntru
şi baţi încrezător, dar atent.
Un copil, în ceaţă, nu se teme,
la el e fascinaţia, nebunia cunoaşterii,
face gălăgie, râde, aleargă,
nu ştie să se păzească, nu ştie de pericole.
Nu există mister, ştii bine,
simţirea e unică, prinde fiorul zglobiu
şi joacă-te în paradisul din tine!

Te mistui în fiecare clipă, eşti fericit,
dacă îţi spunea cineva
că o să trăieşti asta nu credeai,
vedeai totul într-o altă lumină,
însă, pas cu pas, ai înţeles
că viaţa e ceea ce simţi lăuntric,
suntem noi înşine
oricât vor alţii să ne schimbe.

Chemarea vibrează dincolo de oglindă,
culoarea şi sunetul există,
dorinţa de a ne regăsi poate fi
aici, acum, în noi,
un fulger străbate buzele
contopite într-un sărut,
petale de lumină adie
ca un duş de ploaie în inimi,
un freamăt interior,
într-un acord final, reverberează
fragmente ce se unesc
într-un zbor nestins, rescris
spre un şi mai frumos pământ.

Cu mine vorbeşti când rămâi cu tine,
eşti tu, sunt eu?
Taina devine parte din noi,
e aici, delicat ne-mbrăţişează,
iluzia nemuririi
ne frământă prea mult trupul,
înfiorându-ne.

Învăţăm, împreună învăţăm,
da, poate fi şi un joc,
viaţa ne conduce acolo unde trebuie.
S-o lăsăm să curgă
dacă esenţa ei e dragostea!

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: