de Gabriela Genţiana GROZA
De îndată ce pășesc într-o școală mă prinde un dor nestăpânit să fiu încă odată profesoară de biologie. De aceea am primit cu drag propunerea doamnei învățătoare Gianina Vanca de la Colegiul Național „Emil Racoviță” din Cluj, să îi cunosc pe elevii săi din clasa pregătitoare. Cu o zi înainte de a ne întâlni, dumneaei a primit vizita foștilor săi elevi care sunt acum în clasa a V-a. Aceștia i-au mulțumit fiindcă i-a învățat să fie silitori la carte, ascultători de părinți, cu comportament adecvat în societate. Primele lor rezultate concretizate prin notele apărute în catalog sunt dintre cele mai bune. Mă aflu în sala de clasă și mă împrietenesc cu viitorii cititori ai versurilor și povestirilor compuse de mine din dragoste pentru ei. Doamna învățătoare i-a învățat cântece pentru întâmpinarea Zilei Naționale a României. Mă alătur glasurilor cristaline cântând odată cu ei. Le prezint câteva dintre cărțile cu versuri și povestiri despre cățeluși, iepurași, pisicuțe și le citesc poezii potrivite vârstei lor: Sulfinică, O pisică și-un cățel, Stopul.
STOPUL
Pe ger aspru sau pe ploaie
Ori când vântul pomii-îndoaie,
Un prieten stă pe stradă
Trecătorii să îl vadă.
Este stopul care spune
Cui ascultă, reguli bune
Și pe rând câte-o culoare
Ajută la traversare.
Roșul este-acela care
Zice: „Stai, pericol mare!
Interzisă-i traversarea!”
Te anunță, clar, culoarea.
Galbenul te pregătește
Și atenția-ți sporește,
Căci șoferul, câteodată,
Are pană la o roată,
Poate-i amorțește mâna
Sau, mai știi, nu-i ține frâna…
Verdele-ți arată, iată:
„Treci strada cât e de lată!”
Căci mașina stă oleacă,
Pietonul ca să treacă
Și-i aruncă o privire
Stopului, drept mulțumire.
(din vol. „Sulfinică”, Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2013)