de CS dr. Adelina Emilia MIHALI
Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu”
Cluj-Napoca
Se apropie cu pași repezi Crăciunul. La Polul Nord, în căsuța lui Moș Crăciun, pregătirile sunt în toi! „Miracolul Crăciunului vorbește de iubire! Trebuie să ducem zâmbete pe fețele copiilor și să le reamintim adulților de bucuria Nașterii Domnului!”, le spune Moș Crăciun spiridușilor, ținând în mână patru scrisori nedeschise. „Fără puritatea copiilor lumea ar fi neagră. Noi trebuie să le îndeplinim visurile! Aceasta e sarcina noastră, să nu uitați!”. Deschide pe rând, cele patru scrisori, se uită atent peste ele și, apoi, le citește cu voce tare.
Dragă Moș Crăciun,
Știu că în această perioadă primești o mulțime de scrisori. Toți copiii din lume îți scriu, iar tu trebuie să citești atâtea rânduri. Spiridușii adună scrisorile, uneori, le mai și citesc să îți mai ușureze munca și uită să îți comunice tot, să nu te împovăreze. Oare de aceea nu ai ajuns niciodată la mine? O fi citit vreun spiriduș scrisorile mele sau nu o fi ajuns… Sper ca aceasta să ajungă, nu i-am pus timbru, nu am avut bani și doamna de la poștă m-a repezit când i-am spus că scrisoarea e pentru tine… Să știi că nu sunt supărată pe tine, te iert și te înțeleg: sunt mulți copii și nu poți ajunge în fiecare an la toți, iar spiridușii… mai fac și ei prostii. Te rog, însă, fă cumva ca anul acesta să treci și pe la noi. E casa cu gardul albastru de la marginea satului. O vei recunoaște ușor: e cea mai mică, cu acoperișul stricat de ploaie și vânt. Te poți strecura pe horn, așa cum mi-au zis copiii la care ai fost că obișnuiești să faci, nu va fi foc. Mama nu a reușit să strângă suficienți bani pentru lemne pentru toată iarna, așa că facem foc doar seara, când ne facem temele.
Ți-aș lăsa lapte și biscuiți, am auzit de la Andrei, colegul meu, că îți plac, dar nu am: laptele pe care îl primesc la școală îl duc mamei pentru Ionuț, frățiorul meu mai mic. El are doar trei ani și laptele e preferatul lui. Mama a avut o vacă, dar a vândut-o când Maria a mers la liceu și nu a reușit să adune bani pentru alta. Maria e cea mai mare dintre noi, acum e clasa a X-a și învață foarte bine. A luat premiul I. La serbarea ei, în vară, am mâncat biscuiți. Mi-a luat mama un pachet mare, numai pentru mine, și l-am mâncat pe tot. Ce buni și dulci au fost!… Irina, sora mea mai mare, a primit ciocolată la școală, dar nu a vrut să îmi dea și eu am plâns o seară întreagă, iar mama a certat-o cu lacrimi în ochi și m-a ținut în brațe strâns. Să știi că am iertat-o pe Irina, e bună ciocolata și a vrut să uite de noi, altfel bucata de ciocolată ar fi fost prea mică… Dar, dacă tu îmi vei aduce o ciocolată, eu o voi împărți și cu Irina, și cu Maria și îi voi da chiar și lui Ionuț, care nu cunoaște gustul ei.
De ciocolată mă pot lipsi, Moșule, însă mi-e frig și hainele îmi sunt cam ponosite. Lemnele pe care le-am strâns sunt ude și sfârâie în sobă. E bine că nu a plouat, că altfel ar fi intrat și ploaia în casă. Tata a tot zis că repară acoperișul înainte să plece, dar nu a reușit. Cu siguranță, de asta a plecat. Mama strigă câteodată, când e foarte obosită, că tata ne-a părăsit, deoarece i-a fost greu cu noi și a uitat de familia lui, dar eu știu că nu e adevărat. El a plecat să strângă bani pentru acoperiș și, când va veni, ne va aduce mâncare, dulciuri și jucării, poate și păpușă din aia Barbi cum are Sofia, de o aduce la școală și nu mă lasă să o ating. Găurile din acoperiș sunt multe, așa că tata are nevoie de o grămadă de bani, de aceea îi ia așa mult timp. Când îi spun asta, mama îmi răspunde că au trecut doi ani, mi-l dă pe Ionuț în brațe și iese. O aud cum plânge și suspină. După o vreme intră zâmbind și ne spune că totul va fi bine. Cred că primește, acolo afară, vești de la tati, de aceea zâmbește…
Oooo!!! Ce lungă scrisoare ți-am scris, Moșule! Îți va fi greu să o citești pe toată și iar vei uita de mine. Te rog, te rog, treci și pe la noi cu ceva, orice, să nu mai zică Maria că nu exiști. Eu știu că tu ești adevărat, mi-a spus și Sofia că vii în fiecare an la ea cu multe dulciuri și jucării. Poate ai rătăcit adresa mea… E casa cu gardul albastru, cu hornul mic și fără fum… E casa mică, de la marginea satului….
Cu drag,
Ioana,
10 ani
Dragă Moș Crăciun,
În fiecare an ai fost atât de bun cu mine, mi-ai adus o mulțime de jucării și dulciuri. Să știi că am grijă de toate păpușile, le hrănesc, le spăl și le învăț rugăciuni și poezii. Sunt o mamă bună pentru ele, așa mi-a spus mama mea. Tu mi-ai îndeplinit mereu dorințele și Crăciunul a fost minunat. Anul acesta nu mai vreau dulciuri, nu mai vreau jucării, am o dorință și mai mare. Știu că tu aduci miracolul de Crăciun și umpli sufletele copiilor de bucurie, așa că, te rog, adu-o pe mama înapoi. Mi-e foarte dor de ea! O găsești la Doamne-Doamne, e acolo de două luni. Tata îmi spune că au avut nevoie îngerii de ea, că mă veghează de sus, dar eu o vreau aici, să mă țină în brațe când dorm și să se joace cu mine cum o făcea doar ea. Poate vorbești și tu cu Doamne-Doamne (eu mă rog Lui în fiecare seară) și îl convingi să o mai lase puțin la mine. Îngerii se pot descurca și singuri, ei pot zbura și sunt fericiți acolo sus, în cer. Eu sunt mică și tristă și mi-e greu fără mami. Nu te rețin mai mult, să ai timp de discuții cu Doamne-Doamne. Fugi și vorbește cu El, eu voi mătura, să fie curat pe când se întoarce mama!
Cu drag,
Maria,
10 ani
Dragă Moș Crăciun,
Nu îți scriu să îți cer jucării, nici dulciuri, le poți da altor copii. Eu am jucării multe, iar dulciuri nu am voie să mănânc. Sunt alți copii care nu au și care s-ar bucura să primească un cadou în plus pe lângă cel pe care, sigur, îl vei duce tu. Anul acesta îți scriu pentru părinții mei. Știi, eu sunt de trei luni în spital, am cancer și fac chimioterapie (am învățat și cuvântul acesta, știu chiar și cum se scrie), iar mami și tati stau mereu lângă mine. Îmi aduc jucării, mă țin de mână la injecții și încearcă să îmi facă mai ușoară ziua de chimio. Tata s-a ras în cap să semene cu mine și umblă cu capul descoperit, lăudându-se cu chelia lui. E haios! Până și ceilalți copii râd de el. Știi, noi aici suntem mai mulți, ne-am împrietenit și ne spunem vorbe frumoase, altfel am fi triști, slabi și fără păr. După-amiaza, uneori, mă fac că dorm, ca mama să poată fugi să își ia o cafea, să se miște, dar ea stă pe scaun și plânge. O aud rugându-se și cerând o minune. Cred că are nevoie de speranță… Te rog pe tine, Moșule, să le aduci o bucurie cât de mică, să se înveselească și ei puțin, să uite de boala mea pentru un minut și să zâmbească. Știu că tu poți să faci acest lucru și asta m-ar face pe mine fericit. Mulțumesc, Moșule, și Crăciun fericit!
Cu drag,
Robert,
10 ani
Dragă Moș Crăciun,
Anul acesta vreau un cadou mai mare decât cel de anul trecut! Vreau o tabletă cu multe jocuri pe ea, un telefon Huawei și trei mașini: una de poliție, una de pompieri și una de Formula 1! Să fie din acelea cu baterii să mă pot plimba cu ele prin casă și prin curte. Vreau multe dulciuri: Ouă Kinder, Kinder Pinguin, la pachet mare, și multe, multe surprize! Notează-le că ești bătrân și nu vreau să uiți ceva.
Cu drag,
Antonio,
10 ani
Moș Crăciun așează ultima scrisoare pe masă și își privește spiridușii. Aceștia au capetele plecate și își ascund lacrimile. Prin geam pătrunde o rază sclipitoare: Steaua Crăciunului își revarsă lumina peste lume…
e-Bibliotheca septentrionalis 