Acel zâmbet…

de Vera TEREBEȘI

Acel zâmbet…
de care ai atâta nevoie
și de care nu vrei să te saturi niciodată… zâmbet venit din inocență, puritate…
Acel zâmbet incontrolabil al fericirii,
pe care nu îl poți reține…
asemeni razelor de soare care dau culoare cerului…
asemeni curcubeului din culorile sufletelor adunate…
apărut după vremuri răcoroase și cenușii,
cu picături în suflete aburinde
de dorul adierilor care uscă lacrimi de tristeți…
Zâmbetul…
de care ne este atât de dor…
zâmbetul primăverii,
zâmbetul dimineților,
zâmbetul tuturor începuturilor…
al sentimentelor de încredere deplină…
Să fie pe chipul nostru mereu!…
Pentru că ne prinde visele căzute din înălțimi
ca într-o albie cu gânduri bune,
ce curg fără întrerupere spre alte meleaguri, alte suflete…
Pentru că nu are capăt…
Nu se sfârșește niciodată…
Pentru că are mereu un motiv să existe…

 

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: