O stea se-aprinde…

de Irina Lucia MIHALCA

O stea se-aprinde, călăuzindu-te.
Suntem vis în vis
şi visul îl numim viaţă!

În noaptea durerilor tale,
să nu te pierzi în hăuri
te-am ţinut de mână.
– Alungă păsările negre,
îţi sfârtecă inima,
ai forţa asta,
nu te lăsa doborât! – mă auzi
printre vocile cerurilor.

În vânt s-au risipit stihiile anilor,
în vânt au zburat stolurile de gânduri
presate între pleoape.

Te-ntorci la tinereţea ta,
poveste a începutului,
în cazul în care ai fost fericit
că a doua zi
va fi mai mult timp,
în cazul în care o altă piatră
va forma
un nou cerc pe firul apei,
în cazul în care inima-ţi strigă
cu voce tare: – Mi-e dor!
E plata vieţii
pentru tot ceea ce-ai tânjit.

Prin uşa deschisă, nevopsită,
pătrunzi în pădure,
acolo unde farmecul
răspândit prin vene este sălbatic.
Clopotul bate luminos, clar,
efectul unei poveşti de iubire
ţi-a întins
fiecare fibră din corp,
coardele tale vocale sunt mute.

Din frământări născute
– allegro assai – pasional,
cercul a-ntors timpul
pentru a-ncepe o nouă sonată.
În fuga fanteziei în alb,
o singură voce strigă la lună
cerând sărutările dorite.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: