Sunet coborât din Cer

de Irina Lucia MIHALCA

Fidel inimii, mereu şi nicicând,
te-ntorci la prima trăire,
zbor nesfârşit şi irepetabil
spre cerurile cerurilor,
te desprinzi de lume, ai nevoie
de-o inimă să simtă şi ochi care să vadă.
Vocea mea, rămasă ascunsă,
undeva în cele mai adânci cute,
te poartă-n lumi aşezate lăuntric,
o dulce unduire spre tărâmul din noi.

Copilă cu ochi senini 
ce-n suflet mi-ai adus veşnicia,
adu-ţi degetul şi pune-l în coasta mea
de unde-ai fost luată,
schimbă-mi inima, rămâi etern în ea! 

– îţi cântă inima înlăuntrul inimii mele,
şoaptele ei îţi poartă paşii spre mine.
Nu clipa te face fericit, nici trăirea ei,
eternitatea iubirii simţite e clipa!

Îmi cunoşteai, dintotdeauna, 
adierile notelor
impregnate pe portativul ei!

Am scris muzica ce-ţi linişteşte
zbuciumul anarhiei interioare,
– adevărata apocalipsă de culoarea viitorului –
am apărut în agonia speranţelor
din spectrul undelor armonice.

O, minune a minunilor, sunet coborât din Cer, 
reaşezi totul într-o ordine divină!
Prezenţă vie ce trupu-l frămânţi
ca lutul pe roata olarului
până voi lua a ta formă,
mireasmă de la viaţă spre viaţă,
în mine trezeşti simţuri rebele,
un tăvălug pe linia destinului!
Atinge-mă, vei împlini toate aşteptările,
liber voi fi în oceanul viselor! 

Pustiit, în hăul înstrăinării te rostogoleai,
drumul tău, înviat cu apele mele,
ţi-aşează dimineţi eterne.

Gol, descoperit în faţa mea,
fă din tot un interes al sufletului,
lasă prezenţa ta să ne contopească-n absolut!

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: