ZODIE DE REZERVĂ

(variantă)

de Vasile Dan MARCHIȘ

Muzei care mi se bagă în seamă printr-un melc îi spun
„Ce faci acum,îl miști în ciuda mea?
Aceasta îmi rosti:
„Îl determin să se deplaseze în funcție de cum scrii tu…”
Spun muzei astfel:
„Să-mi imite prin mers poezia?
Păi,după cum îl faci tu să se deplaseze
ar trebui să scriu doar poezii de tip haiku!”
Muza a adăugat:
„Să-l fac să se miște mai repede precum ai vrea tu să scrii
poeme în proză?”

Și se ia melcul la drum parcă trăgând cu urechea la
spusele muzei cu teama că în lipsă de spațiu îi voi scrie ca
o hulă titlul poemului direct pe cochilie
Muza îmi dă de înțeles că melcul s-a speriat dar l-a
convins că nu vreau decât să-i caligrafiez mișcările-i de
mim…
Scriu parcă poezia mea ar fi unitatea cu care se măsoară
în intensitate nu mișcările melcului ci răbdarea acestuia!
Melcul se mișcă parcă această chestiune este unitatea cu
care se măsoară metaforele
Pe melc îl desparte de poezia mea doar o virgulă…
Nu știu dacă melcul merge prea încet sau scriu eu prea
repede…
Cum aș putea scrie poezii mai repede de cum merge
melcul?
Prin asta se va deduce că nu implementez răbdarea în
poezie!
Referitor la scrierea mea trebuie să întrec melcul dar nu la
mișcare ci în răbdare…