Nu ai vrut…

de Vera TEREBEȘI

Nu ai vrut să devii toamna mea… te-ai lăsat purtată de vânturi reci și ninsori viscolite în nopți târzii ale gândurilor sumbre care te-au istovit cu ale lor neliniști… Nu ai știut că ale tale frunze scuturate, din prea multă iubire, trebuie să fie distruse în mii de bucăți, ca apoi să fie adunate și din cenușa lor să se nască un alt timp al sentimentelor, un anotimp mai frumos al gândurilor, o nouă etapă în evoluția simțirilor?… Nu ai înțeles că frunzele tale trebuie să se piardă pentru a înțelege că a sosit timpul să se regăsească?… Nu ai observat că e nevoie să ne transformăm în ceva mai bun și mai frumos pentru a putea iubi acest timp cu toate culorile ei sure și ruginii? Toamnă, te-ai răcit uimitor de repede, te-ai îndepărtat în ce a contat pentru tine… nu ai vrut să riști, să vezi ce voi deveni, eu, o frunză uscată, după ce mă scuturi din crengile-ți pline de mândrie… nu ai crezut că voi mai fi… nu mi-ai simțit suflul timpurilor mele de tandrețe… nu mi-ai ascultat cântecul dorinței de a mă îndepărta liber si nestânjenit de copacul tău în ritmul adierii tale de vânt care m-ar fi putut sufla jucăuș ici-colo, și mi-ar fi putut da viață… în care aș fi putut avea încredere să zbor… ca păsările… lin, peste ceruri… nu ai crezut…

pictura realizată de Vera Terebeși

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: