Din ochiul visului

de Irina Lucia MIHALCA

De curând, un călător îmi trimite răvașe
pe aripi de vis, pe aripi de poem,
pe aripi de cânt.

Undeva, departe, la poarta cetății, la marginea mării,
de la Dunăre spre izvoare, cu apă când dulce, când tulbure,
printre șoaptele sorții, printre umbrele nopții,
printre nuferi și flori de sânziene,
printre ierburi și pietre,
mă așteaptă un gând,
un vers în alb
cu noi și noi sensuri,
un zâmbet pe bolta cerească,
o lumină reflectată, o paletă de culori.

Undeva, aproape, ajung tulburător la mine,
într-un timp neatins,
pe aripa
unui porumbel.
Orice poem
poate începe în orice loc.

Pe unda gândului multe coboară,
un singur electron deplasat cu o viteză infinită,
toate se întrepătrund, toate se împletesc,
note pe portativ, originea apei,
legile fizicii, reacții,
leme și teoreme,
misterele astrelor rătăcitoare,
rotația inversă a lui Venus,
cioplirea blocului de marmură
până când David
a arătat lumii
victoria omului în fața tiraniei,
culorile viselor și versurile inimii.

Ne continuăm călătoria pe cărările zeilor.
Arc peste ape, din ochiul visului,
arunc
o monedă
călătorului meu.

Multe s-ar putea spune,
multe putem
să ne mai spunem.

Ne continuăm drumul
în tărâmuri care nu există.
În spatele gândurilor sunt oamenii.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: