Labirintul enigmelor (III)

de prof. dr. Cornelia PĂUN HEINZEL

Grafica realizată de Maria Dima

Studenta îl studie cu atenţie. I se păru că este cam ciudat cu aceste explicaţii. „Poate s-a şocat de la accidentul tragic produs. Probabil ţinea mult la soţie”, găsi ea explicaţia, după ce se gândi că bărbatul din faţa sa, arată superb. Mult mai bine, decât toţi colegii ei de an. Ba, chiar decât cei din anii mai mari sau mai mici…

– Ne vedem la prezentarea de modă, săptămâna viitoare. Eu sunt Andra, se recomandă tânăra.

– Ginică Iulian, spuse bărbatul. Vom veni cu siguranţă.

Fata pleca unduindu-se lasciv, în timp ce Iulian o privi atent până ce silueta acesteia dispăru complet din raza privirii sale.

Terminase de mâncat, când observă pe masa lor, un ziar de ştiri. Iulian îl luă să-l citească, până termina şi Andrei de mâncat. Ştirea zilei era găsirea unui cadavru, tăiat în bucăţi, al unei tinere femei.

– Dă-mi şi mie să-l citesc, spuse Andrei trăgând din mâna tatălui său ziarul. Şi-l citi cu plăcere.

Era vineri. Se hotărâseră să se odihnească şi să stea numai pe computer pe reţele de socializare. Iulian avea o mulţime de admiratoare şi trebuia să le răspundă, mai ales că era week-end. Era atractiv şi distractiv în acelaşi timp. Dar crea dependenţă… nu mai reuşea să se dezlipească de computer, după ce făcuse pasul acesta.

Duminică, Iulian se îmbrăcă elegant, ca de obicei, cu cămaşa sa albă şi blugi. Andrei însă, orice ar fi purtat, tot ciudat părea cu faţa şi aspectul său de om bătrân. Părea mai în vârstă, chiar decât tatăl său.

Profesoara se gătise şi se aranjase exagerat. Se vedea clar că doreşte să-l impresioneze pe Iulian. Iar cu meniul pregătit se întrecuse pe sine.

Iulian şi Andrei s-au simţit răsfăţaţi cu deliciile culinare oferite de simandicoasa doamnă.

– Am fost din nou cu elevii, să-l vizităm pe rege, povesti ea cu mândrie, de parcă ar fi căpătat şi ea în acest mod, ceva din nobleţea regală.

Andrei îşi aminti zâmbind cum au râs toţi colegii, când profesoara ţinu un discurs pompos, tremurând în faţa fostului suveran. Pentru ei a fost o distracţie de zile mari, deoarece considerau că un rege era ceva de poveste sau din filele istoriei, care nu avea nimic în comun cu actualitatea.

– Am strâns ajutoare cu elevii, pe care le-am distribuit în numele regelui, copiilor săraci din satele vecine, continuă femeia relatarea, încântată. Dar acum, vreau să-mi încercaţi tortul. Sunt maestră în prăjiturile de ciocolată cu frişcă.

***

Ştirile de dimineaţă se auziră din autoturismul din faţa apartamentului, în care sunetul aparatului era dat la maximum.

„A fost găsită o profesoară între două vârste, în apartamentul său de pe bulevard, tăiată bucăţi. Se pare că ucigaşul intenţiona să o transporte în alt loc, dar nu a mai reuşit”, spuse prezentatorul şi continuă: „În pădurea Ciolpani a fost găsită, o tânără moartă prin strangulare, din care se pare că animalele pădurii reuşiră parţial să se înfrupte. Este considerată a fi sinucidere”.

– Mergem joi la prezentarea de modă ? tată, întrebă Andrei. Nu am mai văzut aşa ceva. Cred că va fi super !

– Este interesant, îl corectă tatăl său. Mi-ai promis că vei vorbi corect şi frumos.

***

Deşi se îmbrăcaseră elegant, Iulian şi Andrei realizară că faţă de cei prezenţi la manifestare, păreau demodaţi. Iulian însă arăta bine, ca de obicei, încât acest lucru putea fi trecut cu vederea. Pe podium urcară rând pe rând frumuseţi care-ţi luau ochii. Lumina, culorile, muzica, totul era atât de fascinant…  încât părea ireal.

– Uite-o şi pe Andra! spuse băiatul înmărmurit. Ce frumoasă e tată! Minunată! Parcă ar fi un înger!

Iulian şi Andrei ar fi dorit ca să nu se mai termine niciodată spectacolul. La final, Andra veni la ei.

– Acum, mergem la club să sărbătorim, spuse tânăra, fluturându-şi cu mâna, în joacă, eşarfa roz de la gât. Haideţi !

Iulian nu mai fusese până atunci la un club de noapte. Banii ca profesor universitar îi ajungeau, dar gândea că, într-un asemenea local se pot cheltui foarte mulţi bani şi doar cei cu bani nemunciţi şi-ar putea permite să arunce cu banii, pentru aşa ceva. Nu o putea refuza însă pe Andra. Şi, în plus, era şi el curios cum este acolo.

– Dar Andrei? Nu poate rămâne singur, spuse profesorul. El nu are acces acolo.

– Andrei? Nicio problemă! Eu îi cunosc pe băieţii de la intrare. Vin mereu aici. Iar băiatul pare destul de mare ca vârstă. Aşa că nici nu-l va întreba nimeni dacă are optsprezece ani, spuse tânăra.

Iulian nu mai dansase de la moartea soţiei. Acum îşi aducea aminte de studenţie. Iar cu Andra, totul părea atât de uşor. Parcă ar fi avut energie nelimitată şi trebuia să o consume imediat. Dansul era o soluţie minunată. Mai greu era pentru Andrei. Cu structura sa, părea un urs, care încerca să se mişte.

***

Dimineaţa, Ginică intră în cabinetul catedrei.

– Aţi auzit ? spuse o profesoară mai în vârstă. O studentă de la A.S.E. a fost găsită ştrangulată cu o eşarfă roz, la ieşirea dintr-un club din centrul capitalei.

Se lăsă linişte în încăpere.

– Nicio problemă, la noi în Berceni, au găsit o prostituată incendiată. La ştiri, spuneau că şi-ar fi dat foc singură, continuă alt profesor.

***

Veniseră Rusaliile. Iulian şi Andrei merseră, aşa cum obişnuiau, la biserică. Şi, ca de obicei, Iulian era asaltat de femei, care doreau să-l consoleze după moartea soţiei. Scăpă cu greu, rând pe rând, de fiecare. Clementina, o femeie de vreo patruzeci de ani, cu ochelari cu dioptrii, faţă de capră şi părul strâns într-o coadă de cal nu-l lăsă de niciun fel. Veni după Iulian şi-i invită acasă la ea.

– Am nişte prăjituri grozave. Vă vor place cu siguranţă.

Bărbatul şi copilul se supuseră. Intrară în casa femeii.

***

Dimineaţa, îi sună la uşa apartamentului, vecina.

– Aţi auzit ? Au găsit-o pe Clementina arsă complet. Şi-a dat foc locuinţei. Ce-o fi fost în capul ei? Doar era credincioasă, spuse femeia, continuând repede. Iar o poliţistă s-a accidentat mortal cu o tiroliană. Ar vrea şi Ina, fiica mea să se dea cu aşa ceva !

– Nicio problemă! Mergem duminică în parcul de distracţii, de lângă Bucureşti. Vin şi cu Andrei. Ne vom distra bine. Ne dăm şi noi, cu tiroliana, spuse Iulian.

***

(„Labirintul enigmelor”, Partea a treia, din ciclul „Vivat Academia!” din cartea „Labirintul enigmelor”/ „El laberinto de los enigmas”, autor Cornelia Păun Heinzel. Grafica este realizată de artista Maria Dima)

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: