ÎNSERARE

de Gelu DRAGOȘ

Umbrele cu aripi stufoase,
somnolente,
cuprind depărtările.

La ore neştiute de nimeni
vine înserarea tiptil –
ca o felină desprinsă
cu întunericul

Pe un pisc al singurătăţii lui
şi-au întemeiat moşia
corbii şi caprele negre –
exploratori ai înălţimilor dense.

Muntele geme arareori,
creşte şi descreşte
precum pântecul femeii
la soroc.

Clipele rămân în casa aceea
în care, ba ne-am iubit,
ba am murit.

Doar ochii tăi rămân într-ai mei –
atunci când înserarea dispare
ca o mireasă furată!

La rând vin visele
cu Feţi Frumoşi şi Ilene Cosânzene –
E vremea basmelor!