Visul de platină

de Emil I. BOZGA

O sclipire de iubire,
Mărul dalb al ocrotirii,
Te-am visat în nestemate
Și-n simbolul nemuriri.

 

Platină și pietre scumpe,
Atârnau la gâtul tău,
Ce vroiam a ți le rupe,
Ca să pot atârna eu. 

 

Și captiv ca într-o plasă,
Adâncit eram în somn,
Tu erai ca o crăiasă,
Nu-mi doream decât să dorm.

 

Cu sărutul de pe frunte,
Buimăcit peste măsură,
Ca să fac, vroiam, o punte
Și un semn de legătură.

 

Și în volbura cuprinsă,
Te vedeam ca pe-un tezaur,
De năluce parcă linsă,
Îmbrăcată toată-n aur.

 

Și cuprins precum în clește,
Nu vroiam să mă trezesc,
Chipul tău mă umilește,
Dar îmi place să-l privesc.

 

Se apropie sfârșitul,
Nopții lungi de nedescris,
Parc-am atins infinitul,
Sufletului tău în vis…

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: