de Ionel SIMA
Stropii de ploaie
îmi numără clipele albastre,
ploile-ntregi
îmi limpezesc visele,
norii îmi plâng
dorul nebun
și vor dinadins
să mă-ntoarcă din drum.
Plouă în mine
și-mi vine să plâng
vreau să mă-ntorc în galben
și să mă plimb
iară prin crâng,
printre copacii verzi
treziți de primăvară
aș înverzi și eu
la întoarcerea-n țară.
E greu să trăiești în verde
departe de casă
să-ți plouă în suflet
iar norii te-apasă
și plâng alături cu tine
ce ai în suflet
nu știe nimeni.
