DRUM LIN – IOAN VOICU!

de Vasile BELE

Ioan Voicu
(1949-2020)

 

BALADA VIEȚII

Se scutură devreme viața mea
și eu mă-mpart și nu știu ce voi vrea
nu știu de moarte nici de mine iar
și mă împart în lumea asta, amară
Doamne, de-am greșit mă împart afară
între o toamnă și o primăvară
iarna o mail as, așa se pare
n-o doresc și nu mă simt cutare
mult mă doare viața asta grea
niciodată, n-o voi suporta
voi muri, ca pasărea din gând
niciodată, ochii mei nu plâng
iartă-mă de vreme, viața mea
nu știu cum să o împart
și nici ce-oi vrea

  DRUM LIN – IOAN VOICU!

Ai fost mereu un singur… la ce folos că azi, îți regretăm plecarea cu atâta lejeritate? Avea o simplitate și o modestie, cum rar îți poți închipui… Poate uneori nu avea mărunțiș nici pentru o cafea… poate a primit de la prieteni… poate! Câți i-au fost prieteni? Câți îi suntem prieteni? Azi, îți suntem toți! De mâine te uităm…

Dacă nu erai un singuratic… nu era nici BALADA SINGURĂTĂȚII. Iată balada singurătății, de azi, rămasă tristă:

Sunt mai singur ca oricând
și mă zbat și mă frământ
de durere plec cu mine
și nu știu ce-mi va rămâne
numai eu așa mă simt
singur, Doamne, pe pământ
și mai greu și mai ușor
îmi duc viața până mor
sunt mai singur ca oricând
și mă zbat și mă frământ…

(din volumul RĂU MĂ DOR OCHII, MĂ DOR, Baia Mare, 2018). Zbaterile sau sfârșit… frământările s-au alintat… și IOAN VOICU ne-a plecat…

„Nu-l mai dor durerile
și îl plâng baladele…
Și ai dus „Balada porții de lumină”,
tu le duci, azi, pe-o cale străină…
Dar când va fi? Chiar, când va fi
Ioan Voicu – și „Balada întoarcerii”?…
și te-ai dus la cel Stăpân
ca să dormi „… pe-un braț de fân”,
(Balada – Și să dorm pe-un braț de fân)…
Deja, Voicule, știi bine,
baladei i-i „… dor de tine”,
(Balada – undeva, un dor de tine)…
Și-ți mai spun, că niciodată,
nu-ți va mai fi „Balada colindată”…
Tu ziceai în prag de seară:
„sunt uitat în lume, iar
cine mă colindă afară
poate lumea ce-a rămasă
fără dor, fără de casă
stau în friguri și ninsoare
și colind pân-ce mă doare
toată viața mea rămasă
fără dor, fără de casă
și uitat în lume iar
cine mă colindă afară?
”…

DRUM LIN – IOAN VOICU… DRUM LIN PRINTRE STELE ȘI ÎNGERI

RÂDE VIAȚA IAR DE MINE

„Râde viața iar de mine
mă fac foc mă fac rușine
și mă spulber într-o lume
fără ca să știu de mine
și mă dor fără de vreme
toate marile blesteme
marginea mi-o fac cu mâna
și mă doare iar minciuna
râde viața iar de mine
mă fac foc, mă fac rușine”.

(Ioan VOICU – RÂDE VIAȚA IAR DE MINE)

 Te-ai dus în lumea îngerilor așa cum ai trăit aici pe pământ… pășind cu blândețe, pe pământul din care am fost plămădiți, atunci, la Facere, și în care peste câteva zile te vei înveșnici. Nu am apucat să îți spunem, că din respect pentru poetul IOAN VOICU, te-am inclus, gratuit, în proiectul pe care îl organizăm noi, prof. GELU DRAGOȘ, poet popular NELU DANCI și subsemnatul. Este vorba despre volumul de antologie OPREȘTE-MĂ LA TINE, MARAMUREȘ… aflat pe „ultima sută de metri”, în ceea ce privește adunarea materialelor. Te-am trecut acolo… și vei rămâne, chiar dacă pașii tăi nu vor călca acest pământ niciodată!

Am spus tuturor literaților, celor cu care m-am întâlnit în timp… despre tine, și m-am mândrit. Am vrut să știe cât mai multă lume că frumoasă ta baladă care poartă și numele ULTIMULUI tău volum, RĂU MĂ DOR OCHII, MĂ DOR, apărut la Editura Maraiza, anul 2018, director prof. VASILE TIVADAR, își are rădăcina aici, la noi, în Maramureș, iar autorul – un însingurat, aproape un anonim, un trecător modest prin această lume… ești tu, IOAN VOICU!

Ai fost… și vei fi sufletul acestei balade atât de îndrăgită în lumea muzicală. Marele păcat este că nu ai avut niciun beneficiu al tău, în bani ori în alt mod, poate foarte puțin…. scriu aceste rânduri, cu durere în suflet, dar să știi că ne dor ochii… ne dor!

Cu doar câteva zile înainte îți făcusem o recenzie de carte la acest volum de balade, care se poate vedea pe blogul MOARA LUI GELU, pe pagina mea de Facebook, pe: https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/2020/02/22/ioan-voicu-o-voce-aparte-in-peisajul-poeziei-baimarene/, și, nu știu de ce, parcă am avut o presimțire… evident, citindu-ți baladele… așa o presimțire morbidă…, și am ales câteva balade reprezentative.

Drum lin… IOAN VOICU… și, sunt convins, că atâta vreme cât balada se va cânta vei fi încă pământean! Drum lin… prietene! Dar, tu IOAN VOICU…, ai fost și când n-ai fost…, vei fi și când nu vei fi!

Sunt convins că intrarea ta în Grădina Raiului va fi primită cu bucurie și cu aplauze… te vei întâlni cu mulți… cu mulți… cu mulți…

ORIZONT 77 este și va fi, așa cum IOAN VOICU a fost, este și va fi! Drum lin… Cu durere în ochi, cu inima încărcată de balade, te duci IOAN VOICU…, dar du-te bucuros, că-ți rămân aici baladele, pentru a fi slăvite, iubite, aplaudate și bisate… și cu ele rămâi și tu, rămâne parte din tine…

25 februarie 2020, Chiuzbaia

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: