CER ALBASTRU…

de Nelu DANCI

(Plopiș – Maramureș)

Cerul albastru plin de stele,
E ca ochii mândrii mele,
Îl privesc și îl ador,
Când mai am câte un dor.

Doruʹ de mândruța mea,
Ce-i frumoasă ca o stea,
Care străluce frumos,
Noaptea când nu e noros.

Tot uitându-mă la cer,
Mă gândesc și încă sper,
La mândruța de demult,
Pe care nu pot s-o uit.

O am în inima mea,
Că-i frumoasă mândruța,
Pe cât este de frumoasă,
Pe atât de drăgăstoasă.

Punu-mă amu în pat,
Îs puțin îngândurat,
Ce face mândruța mea,
Oare, s-a culcat și ea?

Ori privește și ea stele
Și gândește cu plăcere,
Cum era mai de demult,
Când frumos eu i-am vorbit.

 

TINEREL CÂND MAI ERAM…

Când tânăr fecior eram,
Multe mândre m-ai iubeam,
De la noi și alte sate,
Tinere nemăritate.

Și ele mă iubeau tare,
Se-nghesuiau, care de care,
Ca să-mi pună pană-n clop,
Numai să le duc la joc.

Și la joc și la Verjel,
Unde zicea Puțânel,
Gavrilă și Puțâneluʹ
Distrau lumea cu Verjeluʹ.

Amu de toate m-am lăsat,
De iubit și de jucat,
Mă gândesc de-amu înainte,
Să fac numai lucruri sfinte.

Batăr de-amu să fiu iertat
Și să nu cad în păcat,
Că de-amu eu sunt bătrân,
N-aflu ac în car de fân.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: