INVOCAREA MUZEI

de Daniela VÎLCEANU

Timpul bea din zi cu sete
Visul mi l-am stins în taină
Deschid pleoapa pe-ndelete
Și găsesc aceeași toamnă.

Doar cu-o mână, îmi permite,
Trupul meu bătut de timp
Să te caut printre cuvinte;
Prin ce vers ai rătăcit? 

Zac pe pat, sprijin tavanul
Cu o geană ce dansează,
Eu sunt marea și tu valul,
Amintirea delirează.

Nu te depărta în zori
Nu-mi vezi gura cum te strigă
Suflând doar parfum de flori
Busuioc și levănțică.

Te amanetez un ceas
Pentru noaptea următoare
În Chivotul cu iubire
Doar un strop a mai rămas.

Ca o sfântă te desprinde
Muza poeziei mele
Trupul de mi l-ai aprinde
Până-n zori te-mbrac în stele.

 

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: