de Cosmin LAURAN
…
Poate dacă te-aș fi înțeles mai mult
Poate dacă m-ai fi înțeles mai mult
Poate dacă te-aș fi iubit mai puțin
Poate dacă m-ai fi iubit mai puțin
Poate că doar așa
Am fi putut să fim
…
Se risipesc cuvintele pe buze
Și doar chipul tău
Le mai așează, cumva,
Ba la umbra mea
Ba la umbra ta
Ca între două răsărituri
Ca între două tăceri
Care vor fi fost
Cândva
…
Se umple timpul de tine
Tu nu mai ești spațiu de mult
Tu ești doar acea respirare
Care mângâie clipa
Trecând
…
Poate că nu vei ști niciodată
De ce e cerul azi alb de stele
Și de ce toate visele mele
Se întorc dinspre tine deodată.
Poate mă vei uita prea curând
Și poate voi muri, înc-o dată,
Fredonând acel nume de fată
Care singură m-a văzut plângând.