IARNA VIEȚII

de Eugen Emil COȚA

după Vasile B. Gădălin

Prin satul tău nu se zăresc păduri
Că le-au tăiat samsarii și procleții,
Prin Coasta mai auzi împușcături
De vânători care ucid mistreții.

Trag nemiloși, în plin, către dihănii,
Satul e sărac și-i și pustiu,
Nu mai vezi foștii copii cu sănii,
Nu am inspirații să mai scriu. 

Pe poarta casei lacăt ruginit,
Spre ceruri ni se duc bătrânii,
De pestă porcină, porcii ne-au murit
Și lupii chefuiesc în dos de stâni.

Pustiu e satul, casele-s pustii,
Rar mai auzi lătrat de câine,
Aș scrie ceva bun dar scriu prostii…
Bătrânii toți trăiesc de azi pe mâine.

Virilitatea, de-o vreme-i în declin
Și iarna vieții peste tot ne paște;
Via e bătrână, nu produce vin
Noi micuți, nu cred că se vor naște.

(Această publicare se datorează includerii autorului Eugen Emil Coța în Antologia de poezie și proză – OPREȘTE-MĂ, LA TINE, MARAMUREȘ, ca o formă de respect, stimă și prețuire, din partea coordonatorilor acesteia: prof. Gelu DRAGOȘ, poet popular Nelu DANCI și Vasile BELE)