NE DUCEM TOȚI

de Eugen Emil COȚA

după Serghei Esenin

Ne ducem toți spre unde el, destinul
Ne duce fără pic de supărare,
Poate și eu uita-voi chinul
De-mi va veni și vremea de plecare…

Mă vor durea mestecenii cărunți,
Lacul cu trestii, rațe, fluturi, pește,
De voi pleca din marginea de munți
Și din cerdacul ce mă mai primește. 

Voi cere iertăciuni de la iubite
Ori de la salcia pletoasă de pe mal
Când dragul Murg va bate din copite
Că nu mă poartă-n trapuri prin Ardeal.

Poemele-mi vor plânge la sfârșit,
Cu ele și lucrările pictate…
Vă las pământu-n care mi-a rodit
Speranța, dorul, groaza de păcate.

Nu-s fericit c-am sărutat femei
Cum multe n-au găsit în mine fericirea,
O să mă duc încet către ai mei
Și după voi n-am să-mi întorc privirea.

Acolo nu-i nevoie de grâu și de secară
Și nici nevoie nu-i de CAP-eu,
Nu faci acolo glume nici gargară
Și șef îl ai pe Bunul Dumnezeu.

Acolo nu va fi jinars de prune
Nici vodcă-săniuța nu mai este,
Poeții vor trăi zile mai bune
Și nopțile vor fi mai de poveste.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: