de Alexandru LASCU
(Oradea – Bihor)
Ce mult te-am iubit…
Așa de mult încât
Te-aș fi apărat și de
Propria umbră.
Ce mult te-am iubit,
Ființă cu ochii atinși
De suflul celor de dincolo
Și părul mustind de negrul
Închipuirii mele.
Ce mult te-am iubit…
Mi-e milă de tristețea ta
Hrănită cu alinare
Și cuprinderi ale golului
Ce se cască în lumea ta
Desenată cu speranță.
Ce mult te-am iubit,
Eu, acel împletitor
De nuiele și coșuri.
Am crezut că și viețile
Noastre se pot împleti.
Dar firile deja împletite
Cu greu se mai desfac…