Să ancorăm în noi lumina 

de Irina Lucia MIHALCA

O taină a inimii mele eşti,
misterioasa mea poveste de iubire!
 

O adiere a gândului meu eşti, 
fără chip, nume, loc, timp, 
cu soarele în priviri, 
pe cerul tău îmi scriu zborul fiinţei. 
Oricât ai vrea să te descoperi, 
descoperindu-te, 
în mijlocul timpului 
ceva îţi va lipsi, persoana. 
Acolo unde inimile se deschid 
totul se transpune, 
iubirea nu poate fi oprită, 
uimiţi asistăm 
la simfonia creaţiei născute, 
dacă i-am cunoaşte rădăcinile 
am zâmbi, mai mult de dragul nostru. 
Să ancorăm în noi lumina! 

 

Simte-mi trupul gol,
înfăşurat pe deplin în al tău,
unirea arzândă a regăsirii,
ia-mă de mână şi arată-mi drumul!
 

În contopirea realităţilor, 
sub cortina ploii, o nebunie a simţurilor, 
o inimă gata să explodeze. 
Adânciţi în esenţa noastră, 
noi şi noi faţete ale aceleiaşi realităţi! 
Spune-mi, iubito, unde
se-opreşte lumea în inima ta? 

Îngemănarea universurilor, 
cel ce iubeşte va opri lumea, 
acolo, în adâncurile fiinţei! 

 

Îmi regăsesc locul în coloana infinitului
ce-mi reaşează trăirile unei lumi
ce parcă dispăruse,
simţeam că o să mi le dăruieşti,
îţi simt sângele proaspăt cum curge în mine. 

Să nu mai respiri singur, să te naşti 
în fiecare respiraţie a celuilalt, 
el, ea, îşi pierd identitatea unul în altul, 
lumea ta dispare în a mea, 
trăieşti, dar nu mai trăieşti, 
emoţii nestăvilite, 
ecouri nemaiîntâlnite în inimă, 
o adâncă şi negrăită dorinţă de noi. 

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: