de Irina Lucia MIHALCA
Într-un ochi de oglindă, faldurile nopţii
ne-opresc timpul pe strada Mântuleasa,
Intersecţii de raze şi umbre,
Punţi către cer.
Galbene frunze, amintiri răscolite prin aerul lunii,
păstrează nisipul din vidul clepsidrei,
Razele sufletului oglindesc mozaicul
paşilor mei prin întuneric.
Prin lumina felinarelor
aripi de îngeri sfâşie tăcerea,
Prelinse în urmă două din umbrele mele
se întind către cer.
Sunt umbrele sufletului nostru
risipite în tu… în eu…
în eu… în tu…
Îşi caută urmele noastre în timpuri…
Da -cred ca avem de-a face cu un limbaj poetic care defineste estetic versurile de mai sus…Felicitari autoarei.