ETERN PEREGRIN

de Gabriela Genţiana GROZA

Mă cufund uneori
în gheizerele sufletului tău
să sting văpaia
ce-ți mistuie firea,
fără să știi…
Călător neînfrânat,
încerc bucuria
să aflu, în fine,
oaza-împlinirilor noastre.
Știu acum
că mă confund
cu vibrația aripii tale,
cu zbuciumul firii.
Și-atunci,
caut înfrigurat
în locașul cel strașnic ascuns,
giuvaierul miraculos
ce-i sprijin făpturii tale,
în secunda de cumpănă.

………………………………………

Peregrin prin fluidul
speranțelor tale,
simt trupul
cum picură,
în vene-încordate,
proaspete arabescuri
de apă și foc,
de lut frământat
în aerul clar de Prier.
Și iar călător
prin zestrea bunilor tăi,
las pana să descrie
magia destinului
ce te-a ales pentru mine,
pe-acest
tăpșan rourat de mileniu.
Iar și iar călător
în lanul copt
al dorințelor tale,
ridic osanale
căci pot să ajung
în labirintul ascuns
privitorului,
în tainița dulce-amăruie
a viselor tale târzii…
Etern peregrin…

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: