(ÎN)semn de carte… Sensibilitate, IUBIRE ȘI SPIRITUALITATE PRIMĂVĂRATICĂ APARTE – în GÂNDURI RĂZLEȚE

de Vasile BELE

Ionel Sima

Gânduri răzlețe – un volum nou, aflat în pregătire editorială al poetului IONEL SIMA. Se poate observa în poeziile lui Ionel SIMA – foarte multă primăvară. Autorul, prin acest volum de „GÂNDURI RĂZLEȚE”, aduce un cult primăverii sau „împrimăvărării”, și-mi veți da dreptate, pentru că mă voi motiva în cele ce urmează cu toate titlurile de poeme care cuprind în ele primăvară simaniană.

Deschizându-vă întru totul primăverii, lăsați-vă sufletul să se umple de izvorul din mirul primăverii, iată-le: DE VREI SĂ VINĂ PRIMĂVARA, (1),

De vrei să vezi frunze și flori
Să le zâmbești adeseori
Cu lacrimi de nori și raze de soare
Să crească o frunză, să-nfloare o floare
”.

AȘTEPT PRIMĂVARA,

Aștept să ningă iar’ cireșii
să mă ascund sub ei
să sorb dulceața vieții
din florile de tei.

 

Aștept să ningă iar’ cu soare
să mă îmbrac cu Frunze
să îi zâmbesc la prima floare
și să mă culc în umbre
”.

Poetul zice TE-AȘTEPT ÎN PRIMĂVARĂ, pentru a mi te face PRIMĂVARA IUBIRII:

Din nori lacrimi de vor cădea
se vor preface-n mărgăritare
ce vor atinge suav fața ta
și vor umezi buzele tale
”.

Și nu este totul! Mai răsfoim manuscrisul și găsim o poezie cu referire la obiceiurile cu dată fixă ale primăverii – DRAGOBETE,

Curge soarele-n priviri
Flori zâmbesc pe mii de fețe
E ziua multor mari iubiri
E ziua de Dragobete
”.

Dacă VINE PRIMĂVARA, dacă avem ZI DE PRIMĂVARĂ, în care:

Soarele le soarbe roua
florilor de dimineață
și le dă în dar lumină
le mângâie
le răsfață
și le-ajută să-nflorească
și parfumul să-l împartă
cu fetele din fereastră
cu băieții de la poartă
”.

Foarte adevărat, dacă e primăvară, reînviind totul,

„și-a îmbrăcat copacii-n flori
să ningă peste noi
cu fulgi ani de petale
peste părul și buzele tale
”.

Ascult cum cânta cucu
privighetorile-n zăvoi
cum se-împlinește nucul
cum curge viața-n noi
”,

… când se întâmplă acestea? Clar, doar în DIMINEAȚĂ DE PRIMĂVARĂ. IUBEȘTE PRIMĂVARA pentru a-ți dărui pentru veșnicia clipei un singur VIS DE PRIMĂVARĂ, în care:

Îngerul nopții
îmi aduce
un colet
legat cu fir auriu
în care găsesc
un vis
cu un cer
cu nori răsfirați
pe albastru
azuriu
și flori
pe fâneața
din deal
”.

Dacă

E atâta liniște
și pace
în urma nopții
ce-a trecut
și florile
sunt încă
ațipite
pe câmp
ca pe un așternut
”,

atunci înseamnă că sunt ZORI DE PRIMĂVARĂ. Ei, v-am convins? Mai căutăm? Să mai spun? Chiar mă uit să văd dacă mai găsesc și alte primăveri… dacă mai găsesc și altă ipostază a primăverii… Desigur! Avem, tot în plină frumusețe primăvăratică, și o PLOAIE DE PRIMĂVARĂ, pentru a spăla tristețea lăsată de iarna trecutului anotimp, firesc! La noi, în Chiuzbaia, (și-acum intru în tradițional, un pic!) există o credință populară, pe care vă rog să mi-o îngăduiți, întru atâta primăvară simaniană, care zice că, „Nu e bine să lași oile să pască, după topitul zăpezii, până după prima ploaie, care ar spăla toată mizeria lăsată de iarnă!”.

Și dacă avem prima ploaie din primăvară asta, permisă-mi fie a mai zice că această este o spălare ritualică, o reîmprospătare specifică DOAR PRIMĂVARA, pentru că, fiind prins în vâltoarea iubirilor de primăvară, vreau și îmi doresc un singur lucru:

Vreau multe flori
să te acopere iubire
cu fluturi
multicolori
să te acoperesc
”.

Fără a greși, poetului Ionel Sima, îi place primăvara într-un mod excepțional, cu totul aparte, de aceea își permite să o îndumnezeiască în versuri. Primăvara – anotimp al renașterii din multe puncte de vedere. Stau și mă gândesc, tradițional vorbind, în acest anotimp, avem cele mai multe și mai frumoase obiceiuri din an sau de peste an, cu sau fără dată fixă! Haideți, într-o fugară secundă, să ne gândim doar la câteva: Dragobetele – cap de primăvară, (invocat în volum și amintit puțin mai înainte), Zilele Babelor (Babele, sau Dot’ile – de la Baba Rochia sau Eudochia), Alexie cel bătrân sau cald, Bună Vestire, Sângeorzul – Sfântul Gheorghe, Marele Praznic al Învierii – cu Postul și Săptămâna Mare, Organul… Mărțisorul sau Ziua femeii, le-am lăsat intenționat spre final pentru că avem, ca și gânduri… RĂZLEȚE, un poem, chiar așa numit: 8 MARTIE!

După iarna albă, friguroasă, dar cu flori de gheață-n geam, ba cu pârtie și derdeluș – bucuria copiilor, intrăm în anotimpul primăverii, foarte apreciat, îndrăgit și iubit de către poet, fără putere de tăgadă. Repet, el, poetul Ionel Sima, dedicându-i atâta iubire acestui anotimp, promovează un cult al acestora, și-atunci, nu-l văd fiind SINGUR, (poemul din debutul volumului), niciodată.

Pentru Ionel Sima – primăvara îi este timp și eliberare sufletească, soră îi este, dar și frate, iubire, bucurie, fericire, împlinire îi este. Și durere ii este, primăvară, poetului – să ne gândim doar la „plecarea”, soției Zorica, pe CĂRĂRILE CERULUI (versuri, vol. 2), ce s-a întâmplat să fie în plină primăvară, dar, aici, evident că vorbim și despre înveșnicia poetului întru tristețe și amar.

Deși primăvara este un prilej de a „întineri”, de a te naște și renaște precum natura întreagă, înrădăcinându-te cu veșmîntul primăvăratecelor noastre treceți prin aceste anotimpuri binecuvântate. Ne (re)întoarcem în primăvara sau în „împrimăvărarea” gândurilor „… RĂZLEȚE”, precum și în primăvara sufletului de poet, felicitându-l și asigurându-l de toată dragostea, sensibilitatea și iubirea noastră primăvăratică… mulțumimdu-i pentru aceste gânduri profunde…, iar cititorilor le dorim o primăvară frumoasă și o renaștere întru primăvara iubirilor și a rugăciunilor, întru armonie și spiritualitate, înveșnicind, astfel, clipă eternității în cuvânt de laudă… ce mai trebuie a fi reținut, este faptul că după primăvară și vară, vine bogata întomnare… Promit că voi reveni în alt anotimp, cel al toamnei, si-apoi al florilor de gheață din poemele lui Ionel Sima, înveșnicindu-le în cuvinte de laudă…

*          *          *          *

Întomnarea toamnei în poeziile lui Ionel SIMA. „Înțelepciunea spune că nu suntem nimic. Dragostea spune că suntem totul. Între aceste două curge viața noastră”, rostește vocea înțelepciunii populare, tot așa precum, noi, ne curgem, printre anotimpuri. Cum după un anotimp vine un altul, revin, pentru a-mi respecta „promisiunea-promisă”, cu aceeași bucurie, în manuscrisul de GÂNDURI RĂZLEȚE, pentru a intra în frumusețea lirică, sau lirismul toamnei.

Continui să caut anotimpuri, și chiar mă văd un trecător prin acestea, ele renăscându-se mereu-mereu, întru sensibilitate și armonie… „gând din gândul meu”. Toamna și iarna – bogăție, rod și flori de gheață, contraste adorate și iubite de către poetul Ionel Sima, iată-l, acum, aflat la al cincilea volum de versuri, după volum de debut CĂRĂRI PRINTRE STELE (prefață Vasile BELE), după COPACUL IUBIRII (prefață George STROIA), după FRÂNTURI DE SUFLET (cu o prefață semnată de Vasile BELE) și ROUA FLORILOR DE PRIMĂVARĂ – (cu o prefață de prof. Mariana Cristina POPAN).

Prolific și de o hărnicie aparte, poetul își are drumul și crezul său liric. Ne dăruie prin poeziile sale – povești minunate din lumea actuală. Poemele curg când în formă de proză, când în rimă. Cert este un lucru – finalitatea lor, a poemelor, dezvăluită în viziune lirică, nu trebuie criticată, ci mai degrabă acceptată și, din punctul meu de vedere, apreciată. Dacă din anotimpul ghioceilor sau al iubirii (mă gândesc inclusiv la DRAGOBETE, cap al primăverii), autorul face un cult, haideți să nu vitregim substantivul anotimp (la sg. )/ anotimpuri (la pl.), și să ne încărcăm literar și spiritual din poeme – cu vara, toamna sau chiar iarna – nu uitate ori neglijate.

După ce:

Pleoapele se-agață
de margini de noapte
lacrimi se-amestecă-n rouă
vreau să mai dorm
dar nu se poate
vine cu soarele
încă o nouă zi
”,

(ÎN ZORI), este momentul să vă anunț prin eu liric al poetului (prin viziunea și gândirea lui), că VINE TOAMNA, și

M-aș duce să dorm
în pădure
să mă acopăr
cu frunze bromate
dezbracă-mă iubito
de gândurile tale
și-mi amintește
de nopți parfumate
”,

(DRAGOSTE DE TOAMNĂ), ce aduce cu ea nu o zi, nu două, ci NOUĂZECI DE ZILE DE TOAMNĂ. Da, ați citit bine!, căci,

Au început
nouăzeci de zile
de toamnă
copacii și florile
plâng
și-i ceață mare
și plouă
”.

Observ că aceste gânduri nu sunt doar „… RĂZLEȚE”, ci sunt și GÂNDURI DE TOAMNĂ, pentru că tot suntem în plin anotimp autumnal.

Mi s-au copt
struguri pe buze
de când
te aștept iubito
că ești plecată
de mult printre muze
”,

ne introduce în bogăția toamnei, însuși poetul. A se vedea printre gânduri răzlețe, printre gândurile lirici de toamnă, dacă acestea vor mai fi în vreun fel. Răspunsul este DA! Pot fi inclusiv GÂNDURI TÂRZII, dar atunci E ATÂTA TOAMNĂ, încât:

… mi se uscă buzele
ca frunză de pe fagi
iar ochii îmi plâng
cu ploi mărunte
și reci
ce curg alene
pe obraji
!”

Tot în vreme tomnatică:

Se scutură zilele
și se rup norii
și plouă cu frunze ruginite
copacii plâng
de dorul tău
și pleacă umbre
ascunse
în cârduri de cocori
”.

Banal, îmi vine să întreb de ce? Iar răspunsul mi-l dă chiar poetul prin lirică sa – DE TOAMNĂ. Frumos și cu personalitate lirică deja marcată, poetul recunoaște că SUNT VÂNT, dar și că ÎMI PLACE NOAPTEA. Din acest lirism obiectiv nu trebuie uitat un amănunt – după toamnă VIN ȘI FLORILE DE GHEAȚĂ, adică:

Vine iarna și-are flori
Numai albe nu-i culori
Ce înfloresc pe fereastră
Ca o pasăre măiastră
”,

apoi ne pregătim de sărbători căci, și nu oricum, ci făcând repetiții în COLIND. Marele regret al poetului, în splendoarea lirismului hibernal, este că nu va fi acasă de Crăciun… chiar dacă și acolo unde este i-i bine, tot va fi SINGUR DE CRĂCIUN. TABLOUL DE IARNĂ este întregit cu:

Zâmbete ascunse
în crengi ce așteaptă
muguri de primăvară
lacrimi șterse
de pe obraz
și râsete ce-așteaptă iar
soarele ca să răsară
norii să treacă
să nu mai cearnă
florile de iarnă.

Cu TRISTEȚE, printre AMINTIRI, gândindu-se la MARAMUREȘ, într-o NOAPTE CU LUNĂ, așteptă FLORI DE LILIAC – iată, un tablou întreg oferit drept ofrandă lirică, nouă, cititorilor acestui volum. Eternitatea veacurilor, nu a noastră, va demonstra că poetul oricare ar fi el, este un nemuritor. Atunci când lași în urma ta atâta bogăție, înseamnă că nu ești INDIFERENT, și că îți pasă de viața ta și a celor din jur.

Chiar dacă întregul volum de versuri este precum VENTILATORUL, după așezarea într-un comod fotoliu, te gândești la NEBUNIA lucrurilor și te bucuri sau nu, dacă va trebui să nu, să ne oferi o EXPLICAȚIE. Nu cred că ar mai fi ceva de rostit, decât să lăsăm liniștea anotimpurilor să măsoare aceste GÂNDURI RĂZLEȚE, iar istoria literară ne va demonstra veșnicia versurilor, înrădăcinarea acestora în memoria noastră, depunand jurământ de credință că frumusețile adevărate le înțeleg până și poeții.

Bine-ați venit GÂNDURI RĂZLEȚE… printre răzlețitele noastre gânduri pentru împreunarea întru un eu liric perfect. Te felicit drag prieten… și finalizez, ca de obicei… știind că mai ai resurse, te mai așteptăm să îmbraci, în veșmânt de mironosiță, poezia.

VASILE BELE – Chiuzbaia, într-un făurar al anului 2020

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: