PLUGUL VREMII

de Eugen Emil COȚA

după Raveca Vlașin

Într-o lume de doi bani
Cu tot felul de-nvârteli
Trec frumoșii noștri ani,
Noi ne facem socoteli…

Plugul vieții chiar e viu
Ară oceane și Sahare,
Poeții despre asta scriu
Mereu, cu multă disperare.

Se rotește și Pământul
Că doar altă treabă n-are,
Până când și până unde
E o altă întrebare… 

Nu poți aduna averi
Azi, din mia de cuvinte
Ca poetesă poți să speri
A fi coșeră la minte.

Revoluții n-ai cum face
Doar cu plugul pe pământ,
Nu te porți la patru ace
N-ai o criptă nici mormânt.

De mai scrii ceva poeme
Plugul vieții nu te iartă
Că vin critici cu dileme
Hotărând și a ta soartă.

Mai înfig cuțitu-n rană,
Răutăți au mulți confrați,
Nu-ți dai cartea de pomană
Gură fac cei „afumați”…

Se mai agită literații
Și clasicii într-o ureche,
Mi te huiduiesc damnații
De rămâi fără pereche…

De sâmbătă până luni
Te uimește tot ce vezi,
Mulți calici și mulți nebuni
Cer ca numa-n ei să crezi.

Nu e timp să treci prin rouă
Ori pe plaja de la mare;
Lumea veche, lumea nouă
De poetă grijă n-are.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: