Un semn, o veste-poveste

de Irina Lucia MIHALCA

O veste-poveste se-mprăștie
peste munți și peste văi, printre voi și printre noi,
peste miazănoapte, peste miazăzi,
dincolo de nori, dincolo de ploi,
allegro, allegro
ma non troppo
,

nici călare, nici pe jos,
cu babe, cu moși și cu feți-frumoși,
cu balauri, cu zmei și cocoși,
cu zâne, cu iele și sânziene,
cu mere de aur,
cu un împărat îngrijorat și trei feciori,
cu ilene-cosânzene cu cosițe împletite,
cu nisipuri mișcătoare și cu fete înțelepte,
cu cai năzdravani, că-s mai ortomani,
cu luceferi și cu cer spuzit de stele. 

În poveste asta lungă, cale lungă să n-ajungă,
de la tinerețe pân’ la bătrânețe,
printre versuri, printre rânduri,
multe vei citi,
multe se vor povesti,
despre pasărea-măiastră, pasărea de foc,
despre ursitoare
ce torc firul vieții copilului,
asemeni Dochiei ce-a tors firul anului,
dar asta
e-o altă poveste
cu un fir de lână colorat,
răsucit și împletit
cu-o monedă de argint,
prins la mănă sau în piept
să te apere de rele, de boli și de deochi.
În ziua a noua, zi de sărbătoare, zi de mucenici,
se-ncheie vremea capricioasă,
focurile în curți se-aprind,
cu maiul pământul se bate
să se-alunge frigul,
să se slobode căldură
și să vină vremea bună,
după douăsprezece zile se leagă firul
într-un pom tânăr
să-nflorească și să crească,
o dorință să-mplinească
și belșug să vină-n casă,
foaie verde, o viorea, apa lină se făcea,
de la Dunăre la mare, toată lumea-nțelegea,
soarele pe cer urca, iar povestea se găta.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: