Las lumea să treacă prin mine

de Irina Lucia MIHALCA

Privesc tăcută, în ploaie,
mormintele luminate prin cimitir.
Las lumea să treacă prin mine.
În sunetul grav
al clopotelor trase rar,
memoria persistă, doare.
Dispariţia şi revenirea
mă bântuie uşor,
chiar dacă
de mult timp plecaţi
sunt încă cu mine.
Feţele lor se-ascund,
zâmbind,
în spatele oglinzii,
prea multe păsări cântătoare
şi-atâtea zgomote
amestecate în depărtare. 

În linişte, mă rog pentru ei,
pentru iertare, lumină,
senin şi iubire,
eliberaţi sunt acum
din lumea durerii.

Cu păsările, în noapte,
– bel canto –
intră adevărul nostru,
Lumină din Lumină,
„Hristos a Înviat!”

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: