ROMANȚĂ TÂRZIE

de Daniela VÎLCEANU

Pluteai, alunecând ca un gând inocent
Undeva mâna mea insinua „te aștept”
Se împiedica de un oarecare nimic,
Se ridica privind la genunchiul julit
Își croia drum printr-o teamă abstractă,
Undeva, tu, undeva, eu, cea care te-așteaptă.

Undeva două brațe, două crenguțe de trandafir,
Așteptau lacome să îmbrățișeze un străin,
Se făcuse toamnă și de la atâta așteptare
Se scutura pe negrul pământului sângeriu de petale.

Din cer prindea a se prelinge culoare aurie
Sufletul meu fredona o romanță târzie,
Undeva eu, undeva, tu, la poarta aceluiași gând,
De o parte, eu, de o parte tu, speranțe, dorințe și atât.

(Această publicare se datorează includerii autorului Daniela Vîlceanu în Antologia de poezie și proză – OPREȘTE-MĂ, LA TINE, MARAMUREȘ, ca o formă de respect, stimă și prețuire, din partea coordonatorilor acesteia: prof. Gelu DRAGOȘ, poet popular Nelu DANCI și Vasile BELE)

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: