PÂNĂ CÂND…

pr. Radu Botis

de Radu BOTIȘ

Pentru Dumnezeu, pentru ţara lui
Legea este sfântă, grija orişicui,
Nu mai este vreme, nu vrem împrumut
Apărăm cu cinste tot ce am avut.

Ne zâmbesc străinii hulpavi la hotar
Stropii cu otravă întind în pahar,
Copii îi adună de pe străzi, din case
Mame privesc jalea, plâng neputincioase.

Soarele nu-i soare, raze pârjolesc
S-a întins prea mult pustiul grotesc,
Bucăţi din ţarină s-au vândut bizar
Lacrimi, umilinţă, seceta, amar.

Până când se strânge lanţul umilinţei
Până când se întinde timpul neputinţei,
Până când cu toţii în genunchi vom sta
Până când, o Doamne, mai putem răbda?!

Români, România-grădina sfinţită
Vin alţii, o lasă mereu neîngrijită,
Neghina tot creşte iar bobul de grâu
Se scutură-n locul secatului râu.

Umiliţi atâta, trupu’ istovit
Pare fără vlagă, TU ne-ai părăsit
Întristaţi am spune în necazu’ nost;
– Iisuse reînalţă NEAMUL cum a fost.

Asta ni-i rugarea, fie în bun ceas
Oricine s-audă lacrima din glas,
Inima ce plânge, zbuciumul firesc
Din suflet strigarea în grai românesc.

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: