Dor de odor…

de Emil I. BOZGA

Grădină cu flori și maci,
Ai ajuns imaș la vaci,
Casă, poartă și odor,
Pe mâna nebunilor.

Iconițe prinse-n cui,
Ați ajuns a nimănui,
Chiar pe nucul cel bătrân,
La tăiat acest jupân,
Ca să nu poată vedea,
Ciuful și batjocura.

Toate-aceste lucruri triste,
Lacrimi strânse în batiste
Și-aruncate peste veac,
Ți-e scump odor și drag.

Oamenii răi și fără frâu,
Te-au semănat cu pustiu
Și-au negat neamul și fiul,
Dar al lor va fi pustiul!

Colț de rai unde-am crescut,
N-oi rămâne surd și mut,
Într-o zi îți voi da viață,
Soare, pace, dimineață…

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: